Leafa scade, preţurile cresc

Salariul mediu din Moldova este de 2,9 ori mai mic decât în Rusia, de patru ori mai mic decât în România, de 65 de ori mai mic decât în Danemarca

De câteva săptămâni, pe toate canalele mediatice Guvernul Tarlev declară că în 2008 salariile bugetarilor vor creşte în medie cu 23 la sută. Ne-am gândit să investigăm cât valorează aceste procente, dacă le „traducem” în leii din buzunarul unui bugetar.

Ce spun bugetarii?

În anul 2007, o bibliotecară ridica un salariu mediu de circa 700 lei. După majorarea din 2008, la sfârşitul anului curent, ea va primi cel mult 861 lei. Aceşti bani nu acoperă nici pe departe necesităţile de viaţă ale acestei categorii de cetăţeni.

Eugenia Recean din satul Mandâc, raionul Drochia, de 40 de ani e bibliotecară la şcoala din sat. Anul trecut leafa ei a fost de 1006 lei, aici fiind incluse şi un şir de adaosuri, cum ar fi vechimea în muncă, lucrul în condiţii nocive etc. Ca să poată supravieţui, femeia predă la şcoală orele de artă plastică.

„Din salariu achit numai facturile pentru energia
electrică, telefon şi cumpăr produsele alimentare
de bază. Atât! De haine sau alte lucruri necesare în gospodărie nici vorbă. Chiar dacă în ultimii ani s-au operat
nişte majorări, ele nu au însemnat prea mult, deoarece în acelaşi timp au crescut preţurile la produse şi servicii
. Pentru a nu muri de foame, pe timp de vară plec să muncesc la Moscova…”, ne-a spus Eugenia Recean.

Învăţătoarea de istorie Maria Cioban din satul Schineni, raionul Soroca, consideră că aşa-zisele majorări sunt o bătaie de joc la adresa cadrelor didactice. Astăzi ea are o leafă de 720 de lei din care poate cumpăra numai 15 pâini, 15 litri de lapte, 2 kg de unt, 1 litru de ulei, 2 kg de zahăr, 1 kg de hrişcă, 1 kg de paste făinoase, 2 kg de făină de grâu, 3 kg de carne de pui şi câte 5 kg de fructe şi legume. Atât! Timp de o lună numai o singură persoană abia dacă poate supravieţui cu aceste produse. Dar din ce bani să achite facturile
pentru energie electrică, gaz, apă şi telefon? Noroc că femeia nu plăteşte zilnic biletul pentru călătoria în transportul public…

„Dacă salariile ar creşte treptat, iar preţurile la produse şi servicii ar rămâne neschimbate, atunci poate am simţi schimbarea în bine. Astăzi, însă mi se pare că leafa mea, de fapt, scade, în comparaţie cu preţurile”, susţine profesoara Cioban.

Preţurile s-au majorat şi mai mult

În 2007, potrivit statisticilor, cel mai mult au crescut preţurile la fructe (cu 30%), lapte şi produse lactate (24,4%), legume (cu 22%), la serviciile comunal-locative (19,9%), medicamente (cu 18,2%) şi pâine (16,4%). Analiştii consideră că acestea ar fi putut creşte şi mai mult, dacă leul nu s-ar fi apreciat cu peste 12% faţă de dolar. În acelaşi timp, anul trecut salariile au crescut real doar cu 8%. Asta pentru că inflaţia în 2007 a depăşit 13% anual. În 2008, potrivit lui Sergiu Sainciuc, viceministru al Economiei şi Comerţului, instituţiile bugetare din sfera socială, în funcţie de resursele financiare disponibile, vor putea să majoreze salariile angajaţilor de la 10 până la 30 la sută. În consecinţă, guvernul promite că în sectorul bugetar în medie salariul va creşte cu 23 la sută în 2008. Viceministrul Sainciuc nu a spus însă ce vor prezenta aceste majorări în raport cu preţurile din 2008, care, evident, nu vor sta pe loc.

„Majorările” nu soluţionează criza de cadre

În situaţia în care salariile majorate nu acoperă nici pe departe coşul minim de consum al populaţiei, nici nu e de mirare că majoritatea şcolilor, spitalelor şi altor instituţii se confruntă cu o criză acută de cadre. De exemplu, în raionul Făleşti activează 31 medici de familie, în timp ce numărul necesar este de 64 de astfel de cadre. În ultimii zece ani, în raion au fost angajaţi numai doi tineri specialişti. Potrivit lui Ion Ionesie, directorul interimar la Centrului Medicilor de Familie Făleşti, un medic deserveşte două-trei sate. O soluţie ar fi angajarea tinerilor specialişti, dar puţini dintre ei doresc să muncească la sate pentru un salariu de 1500 lei.

La Hânceşti, profesorii cer an de an salarii decente, însă nu mai sunt auziţi. Margareta Ciornâi, preşedintele Sindicatului angajaţilor din învăţământ din Hânceşti, ne-a declarat că în raion nu ajung cadre didactice practic în toate satele, majoritatea posturilor vacante fiind ocupate de pensionari. „În fiecare an abandonează şcoala zeci de profesori, iar tinerii specialişti pleacă după câteva luni de lucru. Ne lipseşte până şi personalul tehnic, al cărui salariu este cel mai mic - de numai 400 de lei. Ca să supravieţuiască, pedagogii sunt nevoiţi să lucreze în două sau trei locuri. Puţini dintre ei cred în promisiunea guvernanţilor precum că salariile, chipurile, vor creşte până la 300 de dolari, pentru că nimeni dintre ei nu ştie cât vor valora aceşti bani în 2009”, a mai spus Margareta Ciornâi.

Nici funcţionarii publici nu o duc mai bine, deşi ridică lunar în medie 2000 de lei. Vasile Spânu, preşedintele Asociaţiei teritoriale a sindicatului angajaţilor din serviciul public din raionul Cimişlia, susţine că aceşti bani nu acoperă necesităţile de bază. „Majoritatea locuitorilor îşi încălzesc casa cu gaze naturale care s-au scumpit enorm. De unde să mai ia omul bani pentru mâncare şi îmbrăcăminte?”, se întreabă Vasile Spânu.

Cele mai mici salarii din Europa

Cu toate majorările din ultimii ani, potrivit experţilor, salariile din Moldova rămân printre cele mai mici nu numai în Europa, ci şi în spaţiul postsovietic. De exemplu, în luna iunie 2007, salariul mediu în R. Moldova era de 2,9 ori mai mic decât în Rusia, de 2,3 ori decât în Kazahstan, de 1,8 ori decât în Belarus, cu 50 la sută mai mic ca în Ucraina şi cu 20 la sută mai mic decât în Azerbaidjan şi Armenia. Dacă comparăm cu ţările UE, atunci potrivit studiului „Pay in Europe 2007”, salariul mediu din Moldova este de 65 de ori mai mic decât cel din Danemarca, de 48 ori mai mic decât cel din Elveţia, de 36 ori mai mic decât cel din Germania şi de 4 ori mai mic decât cel din România. Nu e de mirare că medicii, profesorii şi chiar funcţionarii publici îşi caută salarii decente în ţările UE sau din CSI.

Cât costă, în acest context, acuzaţiile premierului Tarlev, precum că cetăţenii RM care pleacă la munci peste hotare nu ar fi „patrioţi adevăraţi ai ţării”? Sigur, cu un salariu de premier de 8.800 de lei pe lună, la care se adaugă prime grase, privind de la etajul trei a vilei sale luxoase de câteva sute de mii de euro din „inima” Buiucaniului, e uşor să arunci cu venin în cetăţeni. Guvernarea nu întreprinde însă nimic pentru a asigura bunăstarea populaţiei, pentru că îi convine ca „nepatrioţii” să muncească la negru şi să facă transferuri de milioane de euro acasă, prin care să sporească PIB-ul pe care-l „sug” „patrioţii”…