"Cartea lui Pelikan nu marcheaza doar sfarsitul unui efort stiintific extraordinar, ci si pe acela al unei ere. Avem motive sa credem ca nu se va mai incerca niciodata ceva similar" - Washington Post Book World
Cel de-al cincilea volum (Doctrina crestina si cultura moderna (de la 1700); traducere
si note de Mihai-Silviu Chirila) - si ultimul - al lucrarii lui Jaroslav Pelikan, "Traditia crestina. O istorie a dezvoltarii doctrinei" iese in aceasta saptamana de sub tipar la Polirom. Aceasta parte prezinta evolutia gandirii crestine in perioada care a urmat Reformei si adaptarea mesajului evanghelic la o cultura secularizata, in care acesta trebuie sa se confrunte cu indiferentismul si cu o veritabila "piata" a ideilor religioase. Rationalism, agnosticism si incredere nemasurata in capacitatea stiintei de a raspunde la orice intrebare, pe de o parte; pietism, misticism ce imbraca adesea forme excesive si o viziune apocaliptica, pe de alta parte - astfel ar putea fi descrise raporturile dintre cultura moderna si teologia crestina dupa 1700.
De altfel, fiecare dintre cele cinci volume este conceput ca o unitate de sine statatoare, ansamblul constituindu-se aproape intr-o scoala de gandire teologica. Preotul profesor Nicolai Buga apreciaza aceasta carte
ca fiind "capodopera profesorului Pelikan, o lucrare de referinta in toata istoriografia Bisericii crestine". Seria "Traditiei crestine" nu este destinata exclusiv teologilor, ci tuturor celor interesati de istoria teologiei si a Europei crestine.
Jaroslav Pelikan (1923-2006) a fost teolog luteran convertit la ortodoxie in 1997. Sub ingrijirea sa a fost publicata, intre 1955 si 1971, lucrarea "Luther's Works", dedicata teologiei lui Martin Luther. A fost profesor emerit la Universitatea Yale, membru de onoare al Fundatiei Carnegie pentru Perfectionarea Invatamantului, presedinte al Academiei Americane de Arte si Stiinte, editor la "Encyclopaedia Britannica". In noiembrie 2004 i s-a decernat Premiul "John W. Kluge" pentru intreaga activitate
in slujba Stiintelor Umaniste, acordat de Biblioteca Congresului SUA. In Romania, in afara "Traditiei crestine", i-au mai fost traduse lucrarile "Fecioara Maria de-a lungul secolelor" (1998) si "Iisus de-a lungul secolelor" (2000).
marți, 17 martie 2009
Lars von Trier se ţine de glume
Nu mai are chef să-şi termine trilogia începută cu Dogville, continuată cu Manderlay şi lăsată în aşteptare cu Washington. S-a săturat şi de marile festivaluri, de Cannes – chit că-i datorează atât de mult – cu protocolul său, cu conferinţele sale de presă când toată lumea îl bate la cap; unde mai pui că trebuie să-şi închidă şi mobilul, cu mobilizatorul său semnal, Internaţionala. Nici să tot zgândăre America – precum în amintitele filme – nu-i mai dă inima ghes, aşa că danezul Lars von Trier a rămas acasă, să dea o privire roată şi să vadă dacă nu cumva s-ar putea distra cu un filmuleţ „nevinovat şi fără morală”, cum ne spune chiar el, în introducerea comediei Şeful şefilor (The Boss of It
All) cu faţa la cameră.
De fapt, ca să fim cinstiţi, a scăpat şi de grija acesteia din urmă, lăsând toată înregistrarea acţiunii pe seama unui sistem
experimental, Automavision: aparatul, programat la parametrii doriţi (lumină, cadraje, mai degrabă decadraje) îşi face treaba singur, fără intervenţia operatorului. Ca o maşină de spălat rufe sau vase, îi dai drumul şi poţi să ieşi pe uşă.
Procedeul, la mii de kilometri distanţă de cele o sută de aparate
cu care cineastul filma, la un moment dat, „Dansând cu întunericul”, ar fi o Dogmă regăsită şi revizuită, spre binele acestui film „de odihnă şi relaxare” în faţa căruia probabil că mulţi vor constata, precum contemporanii Gretei Garbo în rolul Ninocikăi, „uite că ştie să râdă”! Da, Lars von Trier ştie să ne facă să râdem, având aerul că nu se străduieşte câtuşi de puţin. La urma urmei ce mare lucru să vezi o mână de oameni care, într-o bună zi, îşi cunosc, în sfârşit, şeful suprem, „şeful şefilor”, până atunci doar un nume din umbră, fără chip. Când managerul care îi manipula, adevăratul, nemărturisit patron, vrea să vândă compania
, va fi nevoit să scoată din pămînt, din piatră seacă, un şef. Soluţia cea mai la îndemână: tocmirea unui actor fără angajament.
Team-building şi outsourcing
Şomer, şomer, dar omul este obişnuit, prin natura profesiei, să analizeze rolul, să-l compare cu altele, aşa se face că, într-o discuţie despre marketing
, sunt introduse trimiteri la teatrul nordic, la Ibsen şi Strindberg, cu efecte comice devastatoare.
Şeful fictiv (Jens Albinus), ageamiu în ale afacerilor, incapabil să răspundă decât printr-un „da” bun la toate, stârneşte panica unora doar prin simpla sa apariţie (îmbrăcăminte de stradă, cămaşă atârnând de sub pulovăr, numai a boss nu aduce), altora nedumerire. Ca să nu mai punem la socoteală şi încurcăturile amoroase. Nu revoluţionează von Trier comedia, dar nici nu a pierdut vremea degeaba. Unele întorsături, intrarea „în rol” a binevoitorului impostor sunt de tot hazul. Cât despre „inocenţa” şi lipsa unei morale a filmului, să fim serioşi. Concepte fără de care s-ar zice că nu putem trăi în epoca IT, „team-building”, „outsourcing” etc sunt aruncate în derizoriu. „Dacă nu v-a plăcut – ne consolează autorul în final, cu obişnuita-i amabilitate scrâşnitoare – aveţi ceea ce aţi meritat”. Problema este că ne-a plăcut. Pentru că meritam.
All) cu faţa la cameră.
De fapt, ca să fim cinstiţi, a scăpat şi de grija acesteia din urmă, lăsând toată înregistrarea acţiunii pe seama unui sistem
experimental, Automavision: aparatul, programat la parametrii doriţi (lumină, cadraje, mai degrabă decadraje) îşi face treaba singur, fără intervenţia operatorului. Ca o maşină de spălat rufe sau vase, îi dai drumul şi poţi să ieşi pe uşă.
Procedeul, la mii de kilometri distanţă de cele o sută de aparate
cu care cineastul filma, la un moment dat, „Dansând cu întunericul”, ar fi o Dogmă regăsită şi revizuită, spre binele acestui film „de odihnă şi relaxare” în faţa căruia probabil că mulţi vor constata, precum contemporanii Gretei Garbo în rolul Ninocikăi, „uite că ştie să râdă”! Da, Lars von Trier ştie să ne facă să râdem, având aerul că nu se străduieşte câtuşi de puţin. La urma urmei ce mare lucru să vezi o mână de oameni care, într-o bună zi, îşi cunosc, în sfârşit, şeful suprem, „şeful şefilor”, până atunci doar un nume din umbră, fără chip. Când managerul care îi manipula, adevăratul, nemărturisit patron, vrea să vândă compania
, va fi nevoit să scoată din pămînt, din piatră seacă, un şef. Soluţia cea mai la îndemână: tocmirea unui actor fără angajament.
Team-building şi outsourcing
Şomer, şomer, dar omul este obişnuit, prin natura profesiei, să analizeze rolul, să-l compare cu altele, aşa se face că, într-o discuţie despre marketing
, sunt introduse trimiteri la teatrul nordic, la Ibsen şi Strindberg, cu efecte comice devastatoare.
Şeful fictiv (Jens Albinus), ageamiu în ale afacerilor, incapabil să răspundă decât printr-un „da” bun la toate, stârneşte panica unora doar prin simpla sa apariţie (îmbrăcăminte de stradă, cămaşă atârnând de sub pulovăr, numai a boss nu aduce), altora nedumerire. Ca să nu mai punem la socoteală şi încurcăturile amoroase. Nu revoluţionează von Trier comedia, dar nici nu a pierdut vremea degeaba. Unele întorsături, intrarea „în rol” a binevoitorului impostor sunt de tot hazul. Cât despre „inocenţa” şi lipsa unei morale a filmului, să fim serioşi. Concepte fără de care s-ar zice că nu putem trăi în epoca IT, „team-building”, „outsourcing” etc sunt aruncate în derizoriu. „Dacă nu v-a plăcut – ne consolează autorul în final, cu obişnuita-i amabilitate scrâşnitoare – aveţi ceea ce aţi meritat”. Problema este că ne-a plăcut. Pentru că meritam.
Dragostea din carti
Specialistii il prefera pe Eliade, iar cititorii pe Sadoveanu.
Serialul dragostea in literatura romana, pe care l-am publicat in trei episoade de la inceputul acestei saptamani, se incheie astazi cu topurile punctuale ale specialistilor si, respectiv, ale cititorilor EVZ.
Clasament rasturnat de cititori
Cei mai multi dintre critici si scriitori prefera proza scrisa in perioada interbelica. Daca „Maitreyi”, de Mircea Eliade, a fost cea mai des votata de specialisti, cititorii EVZ au ales pe site-ul ziarului nostru acest titlu pe locul zece. Ei au preferat pe locul intai „Creanga de aur”, de Sadoveanu.
TOPUL CITITORILOR
1. „Creanga de aur”, de M. Sadoveanu
2. „La Medeleni”, de I. Teodoreanu
3. „Adela”, de G. Ibraileanu
4. „Ioana”, de A. Holban
5. „Lorelei”, de I. Teodoreanu
6. „Patul lui Procust”, de C. Petrescu
7. „Ultima noapte...”, de C. Petrescu
8. „Femei”, de M. Sebastian
9. „Rusoaica”, de Gib I. Mihaescu
10. „Maitreyi”, de M. Eliade
TOPUL SPECIALISTILOR
„Maitreyi”, cea mai apreciata
„Dragostea nu are nevoie de argumenatare”, spune poetul Emil Brumaru. Iata optiunile fiecaruia dintre specialistii carora EVZ le-a cerut sa ierarhizeze cele mai frumoase povesti de dragoste din literatura romana din toate timpurile, pe diferite genuri (romane, nuvele, povestiri, piese de teatru sau poezii).
„Maitreyi” a fost votata de noua ori, „Patul lui Procust” si „Adela” de cate sase ori, iar „Matei Iliescu” (1970) de cinci ori.
Cele mai renumite ecranizari
Dintre romanele si povestirile de dragoste alese de specialisti si prezentate in serial de “Evenimentul zilei”, mare parte au fost si ecranizate, de catre regizori prestigiosi. Ecranizarile sunt, la randul lor, varfuri ale cinematografiei romanesti de dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Filmul “Adela”, realizat in 1985 de regizorul Mircea Veroiu dupa romanul omonim scris de Garabet Ibraileanu in 1933, se numara printre cele mai reusite ecranizari din cinematografia romaneasca. Subtilitatea regizorala si rafinamentul imaginii i-au adus, de altfel, Marele Premiu al Festivalului de la San Remo. Regizorul a distribuit actori romani de succes: George Motoi il joaca pe medicul
Emil Codrescu, iar tanara Marina Procopie pe Adela. In rolul mamei acesteia, apare marea actrita Valeria Seciu.
Cum prozatorii ardeleni – Slavici, Agarbiceanu, Rebreanu – au fost cei mai ecranizati din literatura romana (si prin filme dintre cele mai reusite), nuvela de dragoste “Padureanca” nu putea lipsi (ea a fost mentionata de criticii literari Nicolae Manolescu - pe locul doi al topului sau - si Dan C. Mihailescu). “Padureanca” - povestea de dragoste dintre salbatica Simina si “conasul” Iorgovan - a fost transpusa cinematografic de regizorul Nicolae Margineanu, in 1987, pe un scenariu scris impreuna cu Augustin Buzura. In acest film s-a afirmat actrita Manuela Harabor, acum emigrata in strainatate. Iorgovan si tatal sau sunt interpretati de regretatul Adrian Pintea si, respectiv, Victor Rebengiuc.
Cele mai multe ecranizari le au insa romanele lui Camil Petrescu. “Ultima noapte...” a fost transpusa in 1979 de Sergiu Nicolaescu, care a descoperit-o pentru acest film pe viitoarea vedeta hollywoodiana Joanna Pacula, si, intr-o tratare mai subtila (impreuna cu alte teme din Camil Petrescu), de Mircea Veroiu, in filmul “Intre oglinzi paralele” (1978). Filmul “Cei care platesc cu viata” de Serban Marinescu, din 1988, foloseste mai multe portiuni din opera lui Camil Petrescu, printre care si povestea de dragoste din “Patul lui Procust”. Rolul nefericitului poet Ladima este jucat de Marcel Iures. |n sfarsit, “Patul lui Procust” a fost ecranizat in 2001 in Basarabia, cu marele actor rus Oleg Iankovski in rolul lui Ladima, Tania Popa in cel al Emiliei si Maia Morgenstern interpretand-o pe misterioasa Doamna T.
Tot Serban Marinescu a realizat, in 1993, o controversata ecranizare dupa “Cel mai iubit dintre pamanteni”, cu Stefan Iordache in rolul lui Victor Petrini. Filmul “Tanase Scatiu”, regizat de Dan Pita in 1976, preia si secvente din “Viata la tara”, prima carte
a ciclului lui Duiliu Zamfirescu. Sa nu uitam nici “Felix si Otilia” (1972), ecranizarea romanului “Enigma Otiliei” de George Calinescu. Capodopera regizorului Iulian Mihu si a cinematografiei romanesti le ofera roluri de exceptie celor mai mari actori ai vremii respective.
Serialul dragostea in literatura romana, pe care l-am publicat in trei episoade de la inceputul acestei saptamani, se incheie astazi cu topurile punctuale ale specialistilor si, respectiv, ale cititorilor EVZ.
Clasament rasturnat de cititori
Cei mai multi dintre critici si scriitori prefera proza scrisa in perioada interbelica. Daca „Maitreyi”, de Mircea Eliade, a fost cea mai des votata de specialisti, cititorii EVZ au ales pe site-ul ziarului nostru acest titlu pe locul zece. Ei au preferat pe locul intai „Creanga de aur”, de Sadoveanu.
TOPUL CITITORILOR
1. „Creanga de aur”, de M. Sadoveanu
2. „La Medeleni”, de I. Teodoreanu
3. „Adela”, de G. Ibraileanu
4. „Ioana”, de A. Holban
5. „Lorelei”, de I. Teodoreanu
6. „Patul lui Procust”, de C. Petrescu
7. „Ultima noapte...”, de C. Petrescu
8. „Femei”, de M. Sebastian
9. „Rusoaica”, de Gib I. Mihaescu
10. „Maitreyi”, de M. Eliade
TOPUL SPECIALISTILOR
„Maitreyi”, cea mai apreciata
„Dragostea nu are nevoie de argumenatare”, spune poetul Emil Brumaru. Iata optiunile fiecaruia dintre specialistii carora EVZ le-a cerut sa ierarhizeze cele mai frumoase povesti de dragoste din literatura romana din toate timpurile, pe diferite genuri (romane, nuvele, povestiri, piese de teatru sau poezii).
„Maitreyi” a fost votata de noua ori, „Patul lui Procust” si „Adela” de cate sase ori, iar „Matei Iliescu” (1970) de cinci ori.
Cele mai renumite ecranizari
Dintre romanele si povestirile de dragoste alese de specialisti si prezentate in serial de “Evenimentul zilei”, mare parte au fost si ecranizate, de catre regizori prestigiosi. Ecranizarile sunt, la randul lor, varfuri ale cinematografiei romanesti de dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Filmul “Adela”, realizat in 1985 de regizorul Mircea Veroiu dupa romanul omonim scris de Garabet Ibraileanu in 1933, se numara printre cele mai reusite ecranizari din cinematografia romaneasca. Subtilitatea regizorala si rafinamentul imaginii i-au adus, de altfel, Marele Premiu al Festivalului de la San Remo. Regizorul a distribuit actori romani de succes: George Motoi il joaca pe medicul
Emil Codrescu, iar tanara Marina Procopie pe Adela. In rolul mamei acesteia, apare marea actrita Valeria Seciu.
Cum prozatorii ardeleni – Slavici, Agarbiceanu, Rebreanu – au fost cei mai ecranizati din literatura romana (si prin filme dintre cele mai reusite), nuvela de dragoste “Padureanca” nu putea lipsi (ea a fost mentionata de criticii literari Nicolae Manolescu - pe locul doi al topului sau - si Dan C. Mihailescu). “Padureanca” - povestea de dragoste dintre salbatica Simina si “conasul” Iorgovan - a fost transpusa cinematografic de regizorul Nicolae Margineanu, in 1987, pe un scenariu scris impreuna cu Augustin Buzura. In acest film s-a afirmat actrita Manuela Harabor, acum emigrata in strainatate. Iorgovan si tatal sau sunt interpretati de regretatul Adrian Pintea si, respectiv, Victor Rebengiuc.
Cele mai multe ecranizari le au insa romanele lui Camil Petrescu. “Ultima noapte...” a fost transpusa in 1979 de Sergiu Nicolaescu, care a descoperit-o pentru acest film pe viitoarea vedeta hollywoodiana Joanna Pacula, si, intr-o tratare mai subtila (impreuna cu alte teme din Camil Petrescu), de Mircea Veroiu, in filmul “Intre oglinzi paralele” (1978). Filmul “Cei care platesc cu viata” de Serban Marinescu, din 1988, foloseste mai multe portiuni din opera lui Camil Petrescu, printre care si povestea de dragoste din “Patul lui Procust”. Rolul nefericitului poet Ladima este jucat de Marcel Iures. |n sfarsit, “Patul lui Procust” a fost ecranizat in 2001 in Basarabia, cu marele actor rus Oleg Iankovski in rolul lui Ladima, Tania Popa in cel al Emiliei si Maia Morgenstern interpretand-o pe misterioasa Doamna T.
Tot Serban Marinescu a realizat, in 1993, o controversata ecranizare dupa “Cel mai iubit dintre pamanteni”, cu Stefan Iordache in rolul lui Victor Petrini. Filmul “Tanase Scatiu”, regizat de Dan Pita in 1976, preia si secvente din “Viata la tara”, prima carte
a ciclului lui Duiliu Zamfirescu. Sa nu uitam nici “Felix si Otilia” (1972), ecranizarea romanului “Enigma Otiliei” de George Calinescu. Capodopera regizorului Iulian Mihu si a cinematografiei romanesti le ofera roluri de exceptie celor mai mari actori ai vremii respective.
Probleme la Loganul berlină
Dacia va efectua un control
anticoroziune la toate modelele Logan berlină produse
până la sfârşitul anului 2006. Producătorul a constatat prezenţa unor „puncte de oxidare în pasajele roţilor din spate ale anumitor vehicule", verificările urmând să aibă loc cu ocazia viitoarei revizii.
„Aceste puncte de oxidare localizate sunt legate de pătrunderea apei prin pasajele roţilor spate ca urmare a unor operaţiuni imperfect realizate în cursul procesului de fabricaţie.
Acţiunile corective au fost deja aplicate în uzină pentru asigurarea celei mai bune calităţi de fabricaţie, mai ales în momentul aplicării de mastic, operaţiune care necesită dexteritate", se arată într-un comunicat al constructorului auto
. Posesorii maşinilor vor fi înştiinţaţi printr-o scrisoare de operaţiunea de service
, care va fi gratuită.
anticoroziune la toate modelele Logan berlină produse
până la sfârşitul anului 2006. Producătorul a constatat prezenţa unor „puncte de oxidare în pasajele roţilor din spate ale anumitor vehicule", verificările urmând să aibă loc cu ocazia viitoarei revizii.
„Aceste puncte de oxidare localizate sunt legate de pătrunderea apei prin pasajele roţilor spate ca urmare a unor operaţiuni imperfect realizate în cursul procesului de fabricaţie.
Acţiunile corective au fost deja aplicate în uzină pentru asigurarea celei mai bune calităţi de fabricaţie, mai ales în momentul aplicării de mastic, operaţiune care necesită dexteritate", se arată într-un comunicat al constructorului auto
. Posesorii maşinilor vor fi înştiinţaţi printr-o scrisoare de operaţiunea de service
, care va fi gratuită.
Un festival al blogurilor a fost lansat, în premieră, în istoria internetului moldovenesc
Festivalul blogurilor "Blogovăţ 2008" este organizat pentru prima dată în istoria internetului moldovenesc. Calendarul festivalului include o etapă de înregistrare a participanţilor care va dura pînă la 11 februarie a.c.
Blogovăţ este o iniţiativă a unui grup de bloggeri din Moldova, care au drept scop promovarea şi consolidarea bloggingului în spaţiul moldnet, coaguluarea comunităţii bloggerilor din Moldova şi crearea unui spaţiu alternativ de exprimare, discuţie şi colaborare.
Blogovăţ 2008 este un proiect ce nu are acoperire financiară şi se bazează doar pe entuziasmul, cunostinţele şi timpul
dedicat de organizatori.
La festival pot participa blogurile create şi susţinute de cetăţeni moldoveni sau de străini care locuiesc în R.Moldova şi scriu despre Moldova. Înregistrarea poate fi efectuată în urma completării unui formular pe site-ul festivalului www.blogovat.blogosfera.md
La jurizarea festivalului Blogovăţ 2008 vor participa trei grupuri de utilizatori: cititori, bloggeri şi un juriu. Cititorii vor vota pentru blogurile sale favorite prin intermediul unui baner afişat pe blogul participantului. Bloggerii înscrişi în competiţie vor vota prin sistemul
ElectionPlatform.com.
Juriul va evalua blogurile conform unei liste de criterii, atribuind fiecărui criteriu punctajul corespunzător. Participanţii pot înregistra blogurile la una din categoriile: “Blog media”, “Blog foto/video”, “Blog societatea civilă”, “Blog personal” sau “Blog de specialitate”. Juriul va desemna cîştigătorii la categoriile “Cel mai bun articol de blog” şi “Lansarea anului”.
Blog (prescurtat de la web log) este o publicaţie web ce conţine articole periodice, ce au de obicei caracter personal (asemenea unui jurnal), fiind afişate în ordine cronologică inversă.
Dacă la început weblogurile erau actualizate manual, cu timpul au apărut unelte care să automatizeze acest proces, făcând acest gen de publicaţii accesibile publicului larg. Utilizarea unui astfel de software
bazat pe navigator este acum un aspect obişnuit al blogging-ului.
Scopul blogurilor variază foarte mult, de la jurnale personale la arme ale campaniilor politice, ale programelor media sau ale diferitelor companii
. De asemenea, ele variază şi în funcţie de autor - de la unul singur la o comunitate întreagă. Blogurile pot constitui, de asemenea, o sursă importantă de câştig.
Multe webloguri permit vizitatorilor să lase comentarii publice, creând astfel o comunitate de cititori centrată în jurul blogului; altele nu sunt interactive.
Blogovăţ este o iniţiativă a unui grup de bloggeri din Moldova, care au drept scop promovarea şi consolidarea bloggingului în spaţiul moldnet, coaguluarea comunităţii bloggerilor din Moldova şi crearea unui spaţiu alternativ de exprimare, discuţie şi colaborare.
Blogovăţ 2008 este un proiect ce nu are acoperire financiară şi se bazează doar pe entuziasmul, cunostinţele şi timpul
dedicat de organizatori.
La festival pot participa blogurile create şi susţinute de cetăţeni moldoveni sau de străini care locuiesc în R.Moldova şi scriu despre Moldova. Înregistrarea poate fi efectuată în urma completării unui formular pe site-ul festivalului www.blogovat.blogosfera.md
La jurizarea festivalului Blogovăţ 2008 vor participa trei grupuri de utilizatori: cititori, bloggeri şi un juriu. Cititorii vor vota pentru blogurile sale favorite prin intermediul unui baner afişat pe blogul participantului. Bloggerii înscrişi în competiţie vor vota prin sistemul
ElectionPlatform.com.
Juriul va evalua blogurile conform unei liste de criterii, atribuind fiecărui criteriu punctajul corespunzător. Participanţii pot înregistra blogurile la una din categoriile: “Blog media”, “Blog foto/video”, “Blog societatea civilă”, “Blog personal” sau “Blog de specialitate”. Juriul va desemna cîştigătorii la categoriile “Cel mai bun articol de blog” şi “Lansarea anului”.
Blog (prescurtat de la web log) este o publicaţie web ce conţine articole periodice, ce au de obicei caracter personal (asemenea unui jurnal), fiind afişate în ordine cronologică inversă.
Dacă la început weblogurile erau actualizate manual, cu timpul au apărut unelte care să automatizeze acest proces, făcând acest gen de publicaţii accesibile publicului larg. Utilizarea unui astfel de software
bazat pe navigator este acum un aspect obişnuit al blogging-ului.
Scopul blogurilor variază foarte mult, de la jurnale personale la arme ale campaniilor politice, ale programelor media sau ale diferitelor companii
. De asemenea, ele variază şi în funcţie de autor - de la unul singur la o comunitate întreagă. Blogurile pot constitui, de asemenea, o sursă importantă de câştig.
Multe webloguri permit vizitatorilor să lase comentarii publice, creând astfel o comunitate de cititori centrată în jurul blogului; altele nu sunt interactive.
Pregatirile catre alegerile parlamentare din 2009 vor demara in luna februarie
Pregatirile catre alegerile parlamentare din 2009 vor demara in luna februarie, curent. Acest lucru este prevazut de programul
activitatilor Comisiei Electorale Centrale in 2008, noteaza DECA-press.
La prima etapa, urmeaza sa fie precizate listele electorale. Aceasta procedura se va desfasura in februarie-martie si va necesitata colaborarea CEC cu administratia locala.
La a doua etapa va avea loc elaborarea devizului de cheltuieli. Acest lucru va dura pana in a doua jumatate a lunii mai, urmand ca in vara cheltuielile respective sa fie incluse in proiectul bugetului
de stat pentru anul 2009.
Pe parcursul anului, va mai fi verificata starea stampilelor electorale, organizate seminare pentru promovarea ultimelor modificari la Codul Electoral, pregatit setul de documente pentru organizarea
alegerilor si proiectele de programe de informare a alegatorilor in timpul campaniei
electorale.
Orientativ, urmatoarele alegeri parlamentare vor avea loc in primele luni ale anului viitor.
activitatilor Comisiei Electorale Centrale in 2008, noteaza DECA-press.
La prima etapa, urmeaza sa fie precizate listele electorale. Aceasta procedura se va desfasura in februarie-martie si va necesitata colaborarea CEC cu administratia locala.
La a doua etapa va avea loc elaborarea devizului de cheltuieli. Acest lucru va dura pana in a doua jumatate a lunii mai, urmand ca in vara cheltuielile respective sa fie incluse in proiectul bugetului
de stat pentru anul 2009.
Pe parcursul anului, va mai fi verificata starea stampilelor electorale, organizate seminare pentru promovarea ultimelor modificari la Codul Electoral, pregatit setul de documente pentru organizarea
alegerilor si proiectele de programe de informare a alegatorilor in timpul campaniei
electorale.
Orientativ, urmatoarele alegeri parlamentare vor avea loc in primele luni ale anului viitor.
Vladimir Voronin va fi premiat totusi de Patriarhul Alexii al II-lea „pentru contributie la coeziunea popoarelor pravoslavnice”
Patriarhia Rusa
a confirmat informatia, vehiculata de presa de la Chisinau, precum ca presedintele Vladimir Voronin va primi premiul „Pentru merite deosebite in fortificarea coeziunii dintre popoarele pravoslavnice” din mainile Patriarhului Moscovei si a intregii Rusii, Alexii al II-lea, transmite DECA-press.
Patriarhia Rusa a confirmat ca Vladimir Voronin va primi premiul la 21 ianuarie in timpul
vizitei oficiale a presedintelui moldovean la Moscova. Ceremonia de premiere va avea loc la Catedrala Hristos Mantuitorul din Moscova.
In cadrul aceleiasi vizite, care va avea loc in perioada 21-22 ianuarie 2008, Vladimir Voronin se va intalni si cu omologul sau rus, Vladimir Putin. Mediile rusesti de informare presupun ca in cadrul intrevederii de la Kremlin ar putea fi facut public asa-numitul „plan secret Putin-Voronin” de reglementare a conflictului transnistrean.
a confirmat informatia, vehiculata de presa de la Chisinau, precum ca presedintele Vladimir Voronin va primi premiul „Pentru merite deosebite in fortificarea coeziunii dintre popoarele pravoslavnice” din mainile Patriarhului Moscovei si a intregii Rusii, Alexii al II-lea, transmite DECA-press.
Patriarhia Rusa a confirmat ca Vladimir Voronin va primi premiul la 21 ianuarie in timpul
vizitei oficiale a presedintelui moldovean la Moscova. Ceremonia de premiere va avea loc la Catedrala Hristos Mantuitorul din Moscova.
In cadrul aceleiasi vizite, care va avea loc in perioada 21-22 ianuarie 2008, Vladimir Voronin se va intalni si cu omologul sau rus, Vladimir Putin. Mediile rusesti de informare presupun ca in cadrul intrevederii de la Kremlin ar putea fi facut public asa-numitul „plan secret Putin-Voronin” de reglementare a conflictului transnistrean.
Cei mai mulţi bani se transferă din Rusia
În perioada ianuarie-noiembrie 2007, persoane fizice au transferat în R. Moldova din străinătate, prin intermediul băncilor comerciale din ţară, $1,09 mlrd., cu $235,13 mln. mai mult (27,5%) decât pe tot parcursul anului 2006.
Potrivit datelor Băncii Naţionale a Moldovei, în trimestrul al treilea al anului trecut, suma remitenţelor a alcătuit $367,83 mln., cea mai activă fiind luna octombrie, cu $129,52 mln., din care 80% au fost trimişi prin sisteme
de transfer rapid.
Experţii afirmă că remitenţele atât de mari afectează inflaţia şi contribuie la aprecierea monedei naţionale, ceea ce încetineşte ritmul de creştere a producţiei interne şi a exporturilor de mărfuri. BNM caută să frâneze creşterea excedentului de valută străină pe piaţă, suplimentându-şi rezervele valutare, care au atins, la sfârşitul anului 2007, nivelul de $1,33 mlrd. (+72%). Cei mai mulţi bani se transferă din Rusia. Datele băncii centrale a acestei ţări arată că, în trimestrul al treilea al anului ce s-a scurs, $244 mln. au fost trimise în Moldova prin sisteme de transfer rapid, cu 46% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului 2006. Conform statisticilor oficiale, în 2006, 334 de mii de cetăţeni ai R. Moldova lucrau peste hotare.
Fondul Monetar Internaţional prognozează că în anul 2007 suma remitenţelor ar putea depăşi $1,28 mlrd., iar în 2008 va mai creşte cu încă 10%.
În R. Moldova funcţionează 21 de sisteme de transfer rapid de bani, cele mai solicitate fiind Western Union, MIGOM, VMT (Vip Money Transfer), Strada Italia, SWIFT, Moldova Express, Anelik. În anul 2006, persoanele fizice au trimis în republică din străinătate, prin intermediul băncilor comerciale, $854,6 mln., cu 25,1% mai mult decât în 2005.
Potrivit datelor Băncii Naţionale a Moldovei, în trimestrul al treilea al anului trecut, suma remitenţelor a alcătuit $367,83 mln., cea mai activă fiind luna octombrie, cu $129,52 mln., din care 80% au fost trimişi prin sisteme
de transfer rapid.
Experţii afirmă că remitenţele atât de mari afectează inflaţia şi contribuie la aprecierea monedei naţionale, ceea ce încetineşte ritmul de creştere a producţiei interne şi a exporturilor de mărfuri. BNM caută să frâneze creşterea excedentului de valută străină pe piaţă, suplimentându-şi rezervele valutare, care au atins, la sfârşitul anului 2007, nivelul de $1,33 mlrd. (+72%). Cei mai mulţi bani se transferă din Rusia. Datele băncii centrale a acestei ţări arată că, în trimestrul al treilea al anului ce s-a scurs, $244 mln. au fost trimise în Moldova prin sisteme de transfer rapid, cu 46% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului 2006. Conform statisticilor oficiale, în 2006, 334 de mii de cetăţeni ai R. Moldova lucrau peste hotare.
Fondul Monetar Internaţional prognozează că în anul 2007 suma remitenţelor ar putea depăşi $1,28 mlrd., iar în 2008 va mai creşte cu încă 10%.
În R. Moldova funcţionează 21 de sisteme de transfer rapid de bani, cele mai solicitate fiind Western Union, MIGOM, VMT (Vip Money Transfer), Strada Italia, SWIFT, Moldova Express, Anelik. În anul 2006, persoanele fizice au trimis în republică din străinătate, prin intermediul băncilor comerciale, $854,6 mln., cu 25,1% mai mult decât în 2005.
Pedeapsa cu avansare in Justitie
In unele cabinete ale ministrilor din R. Moldova sunt angajati functionari care ar putea cadea sub incidenta Codului de Procedura Penala al R. Moldova. Unul dintre acestia e consultantul superior al ministrului Justitiei, Oleg Morcov, fost angajat al politiei. Mai multe persoane reclama
comportamentul abuziv al functionarului public, in special pe cand acesta era politist.
«Alo, sunt Oleg Morcov»
In articolul «Atentie la tendere! Pericol de arest», publicat in Ziarul de Garda la 20 decembrie 2007, in care se vorbeste despre retinerea de catre CCCEC a cetateanului Valeriu Burghelea, mama lui Burghelea, Silvia Iftodi, ne–a vorbit despre un sunet de telefon, facut de catre consultantul superior ai ministrului Justitiei, Oleg Morcov. Acesta, explicand ca e functionar al Ministerului Justitiei, a incercat sa o intimideze. «Alo, sunt Oleg Morcov, de la Ministerul Justitiei», s–a prezentat atunci consultantul ministrului Parlog, continuand sa–i dea de inteles ca ar putea influenta dosarul fiului ei. «Sunteti ruda cu Victoria Iftodi?», a incercat Morcov sa se asigure ca Silvia Iftodi nu ar fi ruda cu ex–ministrul Justitiei, Victoria Iftodi.
Totodata, Silvia Iftodi ne spune ca fiul ei nu ar avea nimic in comun cu Ministerul Justitiei. Ea nu intelege de ce functionarii de la aceasta institutie ar deranja–o cu telefoane si s–ar implica in dosarul fiului sau. Mai degraba, ea vede aceasta intimidare de catre Morcov ca pe o «rugaminte» personala a celor care ar fi comandat, de la distanta, dosarul fiului sau…
«Pantera» aplica tortura
Numele lui Oleg Morcov mai poate fi intalnit si intr–o decizie din 21 iunie 2007 a Curtii de Apel Chisinau. Potrivit acestui act, la 23 noiembrie 2000, in jurul orei 18.00, Tudor Ciorap ar fi fost retinut de catre mai multi colaboratori ai politiei printre care si Oleg Morcov. «Fiind inarmati, l–au maltratat, cauzandu–i lovituri corporale cu automatul, torturandu–l, astfel i–a fost spart capul, iar ca rezultat al loviturilor s–a deschis rana postoperatorie la ficat…» Potrivit aceluiasi act, circumstantele expuse au fost surprinse de catre o camera de luat vederi, dar caseta ce continea inregistrarile, precum si registrele medicale unde au fost inregistrate leziunile corporale au disparut din dosarul penal… Cu toate ca Ciorap a adresat mai multe apeluri organelor de drept, Procuratura Generala a refuzat sa porneasca un dosar penal pe marginea «aplicarii torturii, fortei psihice si fizice, la care acesta a fost supus prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala», citam din decizia Curtii de Apel Chisinau. Detinutul mai spune ca, astfel, a fost lipsit de singurul «remediu efectiv pentru demonstrarea aplicarii torturii, maltratarii si atragerea la raspundere penala a persoanelor angajate in organele de stat». Tot Ciorap ne vorbeste despre Morcov ca despre un protector al colaboratorilor Detasamentului cu Destinatie Speciala «Pantera». Potrivit Procuraturii Militare, la 28 octombrie 2006, in conformitate cu planul actiunilor de consolidare a securitatii in penitenciare, «Pantera» ar fi efectuat o perchezitie, mai multi condamnati fiind torturati si maltratati prin actiuni violente.
Un alt detinut, implicat in sustragerea unui autocamion, marturiseste intr–un proces verbal, semnat de catre capitanul de politie, V. Marinciuc, care facea parte dintr–un grup de ancheta si operativ de investigatii, alaturi de Oleg Morcov, maior de politie, pe atunci inspector al Directiei Generale de Politie, ca a fost legat cu picioarele in sus si mainile in jos, a fost descaltat, i–a fost imbracata o masca de culoare verde pe fata, a fost batut la talpi cu un baston din cauciuc, iar apoi a fost lovit cu pumnul la ureche… Acest lant de tortura, care a durat vreo 40 de minute pentru ca detinutul sa recunoasca ca ar fi implicat in sustragerea unui autocamion, se incheie cu urmatoarea marturisire: «Cei care m–au torturat, au incercat sa introduca in mine bastonul cu care ma lovise…»
Oleg Morcov actioneaza in conformitate cu «buchia legii» Contactat de Ziarul de Garda, consultantul superior in cabinetul ministrului Justitiei, Vitalie Parlog, Oleg Morcov a refuzat sa se intalneasca cu noi, motivand ca nu ar avea «temei pentru discutii» cu reprezentantii mass–media. Intrebat la telefon daca a exercitat careva presiuni in cazul anumitor dosare, Morcov a infirmat acest fapt. Solicitat sa ne spuna ce stie despre Tudor Ciorap, Morcov a recunoscut ca il cunoaste, doar ca prin intermediul numeroaselor scrisori si petitii, trimise de catre acest condamnat la Ministerul Justitiei. Totodata, Morcov ne–a mai spus ca va actiona in baza «buchiei legii» si va intenta un dosar de calomnie impotriva lui Tudor Ciorap, dar nu ar dori ca presa sa se implice in acest caz. Si cazul lui Valeriu Burghelea ii este cunoscut lui Morcov. Potrivit acestuia, Burghelea ar fi adus careva prejudicii Ministerului Justitiei. Chiar daca Silvia Iftodi spune ca a fost intimidata de catre Morcov, prezentandu–se ca un om cu o functie importanta in cadrul Ministerului Justitiei, Morcov nu a confirmat ca ar fi telefonat rudelor banuitului sau insusi lui Burghelea, desi datele serviciilor de telefonie mobila ar putea infirma depozitiile functionarului.
Oleg Morcov a fost angajat in cadrul Ministerului Justitiei in aprilie 2007. Potrivit acestuia, el a fost transferat aici din cadrul MAI. Intrebat daca este prieten cu ministrul Parlog, Morcov a preferat sa raspunda printr–o alta intrebare: «Sunteti prietena cu seful dvs.?» De asemenea, Morcov a refuzat sa ne spuna daca a participat sau nu la un concurs atunci cand a fost angajat in aceasta functie.
Solicitat sa ne spuna cum a ajuns Oleg Morcov in functia de consultant superior al ministrului Justitiei, Eduard Raducanu, seful Sectiei Resurse Umane, ne–a intrebat care ar fi scopul subiectului pe care intentionam sa il publicam. Totodata, el ne–a sugerat ca Oleg Morcov nu ar fi tocmai cea mai importanta persoana care ar prezenta interes pentru presa si ca sunt mult mai multe persoane importante care ar merita atentie. Eduard Raducanu, insa, nu ne–a raspuns la intrebarea noastra, privind angajarea lui Morcov.
Pedeapsa cu inchisoare
«Indiferent de functie, in cazul unui simplu
colaborator sau a unui angajat cu functie de raspundere, implicat in actiuni de tratament
inuman, cazuri de coruptie sau care a facut exces de putere, este luata o singura hotarare: concedierea», a prezentat pozitia MAI viceministrul Valentin Zubic. «Incercam sa excludem aceste metode inumane si degradante de obtinere a probelor», a mai adaugat acesta.
Potrivit expertului in probleme de drept, Alexandru Tanase, un functionar de stat care isi asuma rolul sa intimideze cetatenii ar cadea sub incidenta art. 328 al Codului de Procedura Penala al R. Moldova, pentru exces de putere si depasire a atributiilor de serviciu.
Totodata, in ceea ce priveste aplicarea torturii, potrivit art. 309 al Codului de Procedura Penala, «provocarea intentionata a unei dureri sau suferinte puternice cu un anumit scop se va pedepsi cu inchisoare de la 2 la 5 ani, in timp ce organizarea
si instigarea actiunilor de tortura, cu inchisoare de la 3 la 8 ani si cu privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate pe un termen de pana la 5 ani».
comportamentul abuziv al functionarului public, in special pe cand acesta era politist.
«Alo, sunt Oleg Morcov»
In articolul «Atentie la tendere! Pericol de arest», publicat in Ziarul de Garda la 20 decembrie 2007, in care se vorbeste despre retinerea de catre CCCEC a cetateanului Valeriu Burghelea, mama lui Burghelea, Silvia Iftodi, ne–a vorbit despre un sunet de telefon, facut de catre consultantul superior ai ministrului Justitiei, Oleg Morcov. Acesta, explicand ca e functionar al Ministerului Justitiei, a incercat sa o intimideze. «Alo, sunt Oleg Morcov, de la Ministerul Justitiei», s–a prezentat atunci consultantul ministrului Parlog, continuand sa–i dea de inteles ca ar putea influenta dosarul fiului ei. «Sunteti ruda cu Victoria Iftodi?», a incercat Morcov sa se asigure ca Silvia Iftodi nu ar fi ruda cu ex–ministrul Justitiei, Victoria Iftodi.
Totodata, Silvia Iftodi ne spune ca fiul ei nu ar avea nimic in comun cu Ministerul Justitiei. Ea nu intelege de ce functionarii de la aceasta institutie ar deranja–o cu telefoane si s–ar implica in dosarul fiului sau. Mai degraba, ea vede aceasta intimidare de catre Morcov ca pe o «rugaminte» personala a celor care ar fi comandat, de la distanta, dosarul fiului sau…
«Pantera» aplica tortura
Numele lui Oleg Morcov mai poate fi intalnit si intr–o decizie din 21 iunie 2007 a Curtii de Apel Chisinau. Potrivit acestui act, la 23 noiembrie 2000, in jurul orei 18.00, Tudor Ciorap ar fi fost retinut de catre mai multi colaboratori ai politiei printre care si Oleg Morcov. «Fiind inarmati, l–au maltratat, cauzandu–i lovituri corporale cu automatul, torturandu–l, astfel i–a fost spart capul, iar ca rezultat al loviturilor s–a deschis rana postoperatorie la ficat…» Potrivit aceluiasi act, circumstantele expuse au fost surprinse de catre o camera de luat vederi, dar caseta ce continea inregistrarile, precum si registrele medicale unde au fost inregistrate leziunile corporale au disparut din dosarul penal… Cu toate ca Ciorap a adresat mai multe apeluri organelor de drept, Procuratura Generala a refuzat sa porneasca un dosar penal pe marginea «aplicarii torturii, fortei psihice si fizice, la care acesta a fost supus prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala», citam din decizia Curtii de Apel Chisinau. Detinutul mai spune ca, astfel, a fost lipsit de singurul «remediu efectiv pentru demonstrarea aplicarii torturii, maltratarii si atragerea la raspundere penala a persoanelor angajate in organele de stat». Tot Ciorap ne vorbeste despre Morcov ca despre un protector al colaboratorilor Detasamentului cu Destinatie Speciala «Pantera». Potrivit Procuraturii Militare, la 28 octombrie 2006, in conformitate cu planul actiunilor de consolidare a securitatii in penitenciare, «Pantera» ar fi efectuat o perchezitie, mai multi condamnati fiind torturati si maltratati prin actiuni violente.
Un alt detinut, implicat in sustragerea unui autocamion, marturiseste intr–un proces verbal, semnat de catre capitanul de politie, V. Marinciuc, care facea parte dintr–un grup de ancheta si operativ de investigatii, alaturi de Oleg Morcov, maior de politie, pe atunci inspector al Directiei Generale de Politie, ca a fost legat cu picioarele in sus si mainile in jos, a fost descaltat, i–a fost imbracata o masca de culoare verde pe fata, a fost batut la talpi cu un baston din cauciuc, iar apoi a fost lovit cu pumnul la ureche… Acest lant de tortura, care a durat vreo 40 de minute pentru ca detinutul sa recunoasca ca ar fi implicat in sustragerea unui autocamion, se incheie cu urmatoarea marturisire: «Cei care m–au torturat, au incercat sa introduca in mine bastonul cu care ma lovise…»
Oleg Morcov actioneaza in conformitate cu «buchia legii» Contactat de Ziarul de Garda, consultantul superior in cabinetul ministrului Justitiei, Vitalie Parlog, Oleg Morcov a refuzat sa se intalneasca cu noi, motivand ca nu ar avea «temei pentru discutii» cu reprezentantii mass–media. Intrebat la telefon daca a exercitat careva presiuni in cazul anumitor dosare, Morcov a infirmat acest fapt. Solicitat sa ne spuna ce stie despre Tudor Ciorap, Morcov a recunoscut ca il cunoaste, doar ca prin intermediul numeroaselor scrisori si petitii, trimise de catre acest condamnat la Ministerul Justitiei. Totodata, Morcov ne–a mai spus ca va actiona in baza «buchiei legii» si va intenta un dosar de calomnie impotriva lui Tudor Ciorap, dar nu ar dori ca presa sa se implice in acest caz. Si cazul lui Valeriu Burghelea ii este cunoscut lui Morcov. Potrivit acestuia, Burghelea ar fi adus careva prejudicii Ministerului Justitiei. Chiar daca Silvia Iftodi spune ca a fost intimidata de catre Morcov, prezentandu–se ca un om cu o functie importanta in cadrul Ministerului Justitiei, Morcov nu a confirmat ca ar fi telefonat rudelor banuitului sau insusi lui Burghelea, desi datele serviciilor de telefonie mobila ar putea infirma depozitiile functionarului.
Oleg Morcov a fost angajat in cadrul Ministerului Justitiei in aprilie 2007. Potrivit acestuia, el a fost transferat aici din cadrul MAI. Intrebat daca este prieten cu ministrul Parlog, Morcov a preferat sa raspunda printr–o alta intrebare: «Sunteti prietena cu seful dvs.?» De asemenea, Morcov a refuzat sa ne spuna daca a participat sau nu la un concurs atunci cand a fost angajat in aceasta functie.
Solicitat sa ne spuna cum a ajuns Oleg Morcov in functia de consultant superior al ministrului Justitiei, Eduard Raducanu, seful Sectiei Resurse Umane, ne–a intrebat care ar fi scopul subiectului pe care intentionam sa il publicam. Totodata, el ne–a sugerat ca Oleg Morcov nu ar fi tocmai cea mai importanta persoana care ar prezenta interes pentru presa si ca sunt mult mai multe persoane importante care ar merita atentie. Eduard Raducanu, insa, nu ne–a raspuns la intrebarea noastra, privind angajarea lui Morcov.
Pedeapsa cu inchisoare
«Indiferent de functie, in cazul unui simplu
colaborator sau a unui angajat cu functie de raspundere, implicat in actiuni de tratament
inuman, cazuri de coruptie sau care a facut exces de putere, este luata o singura hotarare: concedierea», a prezentat pozitia MAI viceministrul Valentin Zubic. «Incercam sa excludem aceste metode inumane si degradante de obtinere a probelor», a mai adaugat acesta.
Potrivit expertului in probleme de drept, Alexandru Tanase, un functionar de stat care isi asuma rolul sa intimideze cetatenii ar cadea sub incidenta art. 328 al Codului de Procedura Penala al R. Moldova, pentru exces de putere si depasire a atributiilor de serviciu.
Totodata, in ceea ce priveste aplicarea torturii, potrivit art. 309 al Codului de Procedura Penala, «provocarea intentionata a unei dureri sau suferinte puternice cu un anumit scop se va pedepsi cu inchisoare de la 2 la 5 ani, in timp ce organizarea
si instigarea actiunilor de tortura, cu inchisoare de la 3 la 8 ani si cu privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate pe un termen de pana la 5 ani».
Leafa scade, preţurile cresc
Salariul mediu din Moldova este de 2,9 ori mai mic decât în Rusia, de patru ori mai mic decât în România, de 65 de ori mai mic decât în Danemarca
De câteva săptămâni, pe toate canalele mediatice Guvernul Tarlev declară că în 2008 salariile bugetarilor vor creşte în medie cu 23 la sută. Ne-am gândit să investigăm cât valorează aceste procente, dacă le „traducem” în leii din buzunarul unui bugetar.
Ce spun bugetarii?
În anul 2007, o bibliotecară ridica un salariu mediu de circa 700 lei. După majorarea din 2008, la sfârşitul anului curent, ea va primi cel mult 861 lei. Aceşti bani nu acoperă nici pe departe necesităţile de viaţă ale acestei categorii de cetăţeni.
Eugenia Recean din satul Mandâc, raionul Drochia, de 40 de ani e bibliotecară la şcoala din sat. Anul trecut leafa ei a fost de 1006 lei, aici fiind incluse şi un şir de adaosuri, cum ar fi vechimea în muncă, lucrul în condiţii nocive etc. Ca să poată supravieţui, femeia predă la şcoală orele de artă plastică.
„Din salariu achit numai facturile pentru energia
electrică, telefon şi cumpăr produsele alimentare
de bază. Atât! De haine sau alte lucruri necesare în gospodărie nici vorbă. Chiar dacă în ultimii ani s-au operat
nişte majorări, ele nu au însemnat prea mult, deoarece în acelaşi timp au crescut preţurile la produse şi servicii
. Pentru a nu muri de foame, pe timp de vară plec să muncesc la Moscova…”, ne-a spus Eugenia Recean.
Învăţătoarea de istorie Maria Cioban din satul Schineni, raionul Soroca, consideră că aşa-zisele majorări sunt o bătaie de joc la adresa cadrelor didactice. Astăzi ea are o leafă de 720 de lei din care poate cumpăra numai 15 pâini, 15 litri de lapte, 2 kg de unt, 1 litru de ulei, 2 kg de zahăr, 1 kg de hrişcă, 1 kg de paste făinoase, 2 kg de făină de grâu, 3 kg de carne de pui şi câte 5 kg de fructe şi legume. Atât! Timp de o lună numai o singură persoană abia dacă poate supravieţui cu aceste produse. Dar din ce bani să achite facturile
pentru energie electrică, gaz, apă şi telefon? Noroc că femeia nu plăteşte zilnic biletul pentru călătoria în transportul public…
„Dacă salariile ar creşte treptat, iar preţurile la produse şi servicii ar rămâne neschimbate, atunci poate am simţi schimbarea în bine. Astăzi, însă mi se pare că leafa mea, de fapt, scade, în comparaţie cu preţurile”, susţine profesoara Cioban.
Preţurile s-au majorat şi mai mult
În 2007, potrivit statisticilor, cel mai mult au crescut preţurile la fructe (cu 30%), lapte şi produse lactate (24,4%), legume (cu 22%), la serviciile comunal-locative (19,9%), medicamente (cu 18,2%) şi pâine (16,4%). Analiştii consideră că acestea ar fi putut creşte şi mai mult, dacă leul nu s-ar fi apreciat cu peste 12% faţă de dolar. În acelaşi timp, anul trecut salariile au crescut real doar cu 8%. Asta pentru că inflaţia în 2007 a depăşit 13% anual. În 2008, potrivit lui Sergiu Sainciuc, viceministru al Economiei şi Comerţului, instituţiile bugetare din sfera socială, în funcţie de resursele financiare disponibile, vor putea să majoreze salariile angajaţilor de la 10 până la 30 la sută. În consecinţă, guvernul promite că în sectorul bugetar în medie salariul va creşte cu 23 la sută în 2008. Viceministrul Sainciuc nu a spus însă ce vor prezenta aceste majorări în raport cu preţurile din 2008, care, evident, nu vor sta pe loc.
„Majorările” nu soluţionează criza de cadre
În situaţia în care salariile majorate nu acoperă nici pe departe coşul minim de consum al populaţiei, nici nu e de mirare că majoritatea şcolilor, spitalelor şi altor instituţii se confruntă cu o criză acută de cadre. De exemplu, în raionul Făleşti activează 31 medici de familie, în timp ce numărul necesar este de 64 de astfel de cadre. În ultimii zece ani, în raion au fost angajaţi numai doi tineri specialişti. Potrivit lui Ion Ionesie, directorul interimar la Centrului Medicilor de Familie Făleşti, un medic deserveşte două-trei sate. O soluţie ar fi angajarea tinerilor specialişti, dar puţini dintre ei doresc să muncească la sate pentru un salariu de 1500 lei.
La Hânceşti, profesorii cer an de an salarii decente, însă nu mai sunt auziţi. Margareta Ciornâi, preşedintele Sindicatului angajaţilor din învăţământ din Hânceşti, ne-a declarat că în raion nu ajung cadre didactice practic în toate satele, majoritatea posturilor vacante fiind ocupate de pensionari. „În fiecare an abandonează şcoala zeci de profesori, iar tinerii specialişti pleacă după câteva luni de lucru. Ne lipseşte până şi personalul tehnic, al cărui salariu este cel mai mic - de numai 400 de lei. Ca să supravieţuiască, pedagogii sunt nevoiţi să lucreze în două sau trei locuri. Puţini dintre ei cred în promisiunea guvernanţilor precum că salariile, chipurile, vor creşte până la 300 de dolari, pentru că nimeni dintre ei nu ştie cât vor valora aceşti bani în 2009”, a mai spus Margareta Ciornâi.
Nici funcţionarii publici nu o duc mai bine, deşi ridică lunar în medie 2000 de lei. Vasile Spânu, preşedintele Asociaţiei teritoriale a sindicatului angajaţilor din serviciul public din raionul Cimişlia, susţine că aceşti bani nu acoperă necesităţile de bază. „Majoritatea locuitorilor îşi încălzesc casa cu gaze naturale care s-au scumpit enorm. De unde să mai ia omul bani pentru mâncare şi îmbrăcăminte?”, se întreabă Vasile Spânu.
Cele mai mici salarii din Europa
Cu toate majorările din ultimii ani, potrivit experţilor, salariile din Moldova rămân printre cele mai mici nu numai în Europa, ci şi în spaţiul postsovietic. De exemplu, în luna iunie 2007, salariul mediu în R. Moldova era de 2,9 ori mai mic decât în Rusia, de 2,3 ori decât în Kazahstan, de 1,8 ori decât în Belarus, cu 50 la sută mai mic ca în Ucraina şi cu 20 la sută mai mic decât în Azerbaidjan şi Armenia. Dacă comparăm cu ţările UE, atunci potrivit studiului „Pay in Europe 2007”, salariul mediu din Moldova este de 65 de ori mai mic decât cel din Danemarca, de 48 ori mai mic decât cel din Elveţia, de 36 ori mai mic decât cel din Germania şi de 4 ori mai mic decât cel din România. Nu e de mirare că medicii, profesorii şi chiar funcţionarii publici îşi caută salarii decente în ţările UE sau din CSI.
Cât costă, în acest context, acuzaţiile premierului Tarlev, precum că cetăţenii RM care pleacă la munci peste hotare nu ar fi „patrioţi adevăraţi ai ţării”? Sigur, cu un salariu de premier de 8.800 de lei pe lună, la care se adaugă prime grase, privind de la etajul trei a vilei sale luxoase de câteva sute de mii de euro din „inima” Buiucaniului, e uşor să arunci cu venin în cetăţeni. Guvernarea nu întreprinde însă nimic pentru a asigura bunăstarea populaţiei, pentru că îi convine ca „nepatrioţii” să muncească la negru şi să facă transferuri de milioane de euro acasă, prin care să sporească PIB-ul pe care-l „sug” „patrioţii”…
De câteva săptămâni, pe toate canalele mediatice Guvernul Tarlev declară că în 2008 salariile bugetarilor vor creşte în medie cu 23 la sută. Ne-am gândit să investigăm cât valorează aceste procente, dacă le „traducem” în leii din buzunarul unui bugetar.
Ce spun bugetarii?
În anul 2007, o bibliotecară ridica un salariu mediu de circa 700 lei. După majorarea din 2008, la sfârşitul anului curent, ea va primi cel mult 861 lei. Aceşti bani nu acoperă nici pe departe necesităţile de viaţă ale acestei categorii de cetăţeni.
Eugenia Recean din satul Mandâc, raionul Drochia, de 40 de ani e bibliotecară la şcoala din sat. Anul trecut leafa ei a fost de 1006 lei, aici fiind incluse şi un şir de adaosuri, cum ar fi vechimea în muncă, lucrul în condiţii nocive etc. Ca să poată supravieţui, femeia predă la şcoală orele de artă plastică.
„Din salariu achit numai facturile pentru energia
electrică, telefon şi cumpăr produsele alimentare
de bază. Atât! De haine sau alte lucruri necesare în gospodărie nici vorbă. Chiar dacă în ultimii ani s-au operat
nişte majorări, ele nu au însemnat prea mult, deoarece în acelaşi timp au crescut preţurile la produse şi servicii
. Pentru a nu muri de foame, pe timp de vară plec să muncesc la Moscova…”, ne-a spus Eugenia Recean.
Învăţătoarea de istorie Maria Cioban din satul Schineni, raionul Soroca, consideră că aşa-zisele majorări sunt o bătaie de joc la adresa cadrelor didactice. Astăzi ea are o leafă de 720 de lei din care poate cumpăra numai 15 pâini, 15 litri de lapte, 2 kg de unt, 1 litru de ulei, 2 kg de zahăr, 1 kg de hrişcă, 1 kg de paste făinoase, 2 kg de făină de grâu, 3 kg de carne de pui şi câte 5 kg de fructe şi legume. Atât! Timp de o lună numai o singură persoană abia dacă poate supravieţui cu aceste produse. Dar din ce bani să achite facturile
pentru energie electrică, gaz, apă şi telefon? Noroc că femeia nu plăteşte zilnic biletul pentru călătoria în transportul public…
„Dacă salariile ar creşte treptat, iar preţurile la produse şi servicii ar rămâne neschimbate, atunci poate am simţi schimbarea în bine. Astăzi, însă mi se pare că leafa mea, de fapt, scade, în comparaţie cu preţurile”, susţine profesoara Cioban.
Preţurile s-au majorat şi mai mult
În 2007, potrivit statisticilor, cel mai mult au crescut preţurile la fructe (cu 30%), lapte şi produse lactate (24,4%), legume (cu 22%), la serviciile comunal-locative (19,9%), medicamente (cu 18,2%) şi pâine (16,4%). Analiştii consideră că acestea ar fi putut creşte şi mai mult, dacă leul nu s-ar fi apreciat cu peste 12% faţă de dolar. În acelaşi timp, anul trecut salariile au crescut real doar cu 8%. Asta pentru că inflaţia în 2007 a depăşit 13% anual. În 2008, potrivit lui Sergiu Sainciuc, viceministru al Economiei şi Comerţului, instituţiile bugetare din sfera socială, în funcţie de resursele financiare disponibile, vor putea să majoreze salariile angajaţilor de la 10 până la 30 la sută. În consecinţă, guvernul promite că în sectorul bugetar în medie salariul va creşte cu 23 la sută în 2008. Viceministrul Sainciuc nu a spus însă ce vor prezenta aceste majorări în raport cu preţurile din 2008, care, evident, nu vor sta pe loc.
„Majorările” nu soluţionează criza de cadre
În situaţia în care salariile majorate nu acoperă nici pe departe coşul minim de consum al populaţiei, nici nu e de mirare că majoritatea şcolilor, spitalelor şi altor instituţii se confruntă cu o criză acută de cadre. De exemplu, în raionul Făleşti activează 31 medici de familie, în timp ce numărul necesar este de 64 de astfel de cadre. În ultimii zece ani, în raion au fost angajaţi numai doi tineri specialişti. Potrivit lui Ion Ionesie, directorul interimar la Centrului Medicilor de Familie Făleşti, un medic deserveşte două-trei sate. O soluţie ar fi angajarea tinerilor specialişti, dar puţini dintre ei doresc să muncească la sate pentru un salariu de 1500 lei.
La Hânceşti, profesorii cer an de an salarii decente, însă nu mai sunt auziţi. Margareta Ciornâi, preşedintele Sindicatului angajaţilor din învăţământ din Hânceşti, ne-a declarat că în raion nu ajung cadre didactice practic în toate satele, majoritatea posturilor vacante fiind ocupate de pensionari. „În fiecare an abandonează şcoala zeci de profesori, iar tinerii specialişti pleacă după câteva luni de lucru. Ne lipseşte până şi personalul tehnic, al cărui salariu este cel mai mic - de numai 400 de lei. Ca să supravieţuiască, pedagogii sunt nevoiţi să lucreze în două sau trei locuri. Puţini dintre ei cred în promisiunea guvernanţilor precum că salariile, chipurile, vor creşte până la 300 de dolari, pentru că nimeni dintre ei nu ştie cât vor valora aceşti bani în 2009”, a mai spus Margareta Ciornâi.
Nici funcţionarii publici nu o duc mai bine, deşi ridică lunar în medie 2000 de lei. Vasile Spânu, preşedintele Asociaţiei teritoriale a sindicatului angajaţilor din serviciul public din raionul Cimişlia, susţine că aceşti bani nu acoperă necesităţile de bază. „Majoritatea locuitorilor îşi încălzesc casa cu gaze naturale care s-au scumpit enorm. De unde să mai ia omul bani pentru mâncare şi îmbrăcăminte?”, se întreabă Vasile Spânu.
Cele mai mici salarii din Europa
Cu toate majorările din ultimii ani, potrivit experţilor, salariile din Moldova rămân printre cele mai mici nu numai în Europa, ci şi în spaţiul postsovietic. De exemplu, în luna iunie 2007, salariul mediu în R. Moldova era de 2,9 ori mai mic decât în Rusia, de 2,3 ori decât în Kazahstan, de 1,8 ori decât în Belarus, cu 50 la sută mai mic ca în Ucraina şi cu 20 la sută mai mic decât în Azerbaidjan şi Armenia. Dacă comparăm cu ţările UE, atunci potrivit studiului „Pay in Europe 2007”, salariul mediu din Moldova este de 65 de ori mai mic decât cel din Danemarca, de 48 ori mai mic decât cel din Elveţia, de 36 ori mai mic decât cel din Germania şi de 4 ori mai mic decât cel din România. Nu e de mirare că medicii, profesorii şi chiar funcţionarii publici îşi caută salarii decente în ţările UE sau din CSI.
Cât costă, în acest context, acuzaţiile premierului Tarlev, precum că cetăţenii RM care pleacă la munci peste hotare nu ar fi „patrioţi adevăraţi ai ţării”? Sigur, cu un salariu de premier de 8.800 de lei pe lună, la care se adaugă prime grase, privind de la etajul trei a vilei sale luxoase de câteva sute de mii de euro din „inima” Buiucaniului, e uşor să arunci cu venin în cetăţeni. Guvernarea nu întreprinde însă nimic pentru a asigura bunăstarea populaţiei, pentru că îi convine ca „nepatrioţii” să muncească la negru şi să facă transferuri de milioane de euro acasă, prin care să sporească PIB-ul pe care-l „sug” „patrioţii”…
SUA acuză europenii că habar nu au să lupte contra talibanilor
Cu mai puţin de trei luni înainte de summitul NATO de la Bucureşti, secretarul american al Apărării, Robert Gates, a reuşit să tensioneze relaţiile cu aliaţii europeni, făcând o serie de aprecieri cu privire la războiul din Afganistan.
”Sunt preocupat de faptul că trimitem consilieri militari care nu sunt corect antrenaţi şi că avem forţe militare care nu ştiu să conducă operaţiuni împotriva rebelilor”, a spus responsabilul militar american într-un interviu acordat publicaţiei Los Angeles Times.
Gates a ţinut să adauge că „majoritatea forţelor europene, a forţelor NATO, nu sunt antrenate pentru a-i combate pe rebelii” din sudul Afganistanului, ci mai degrabă pentru operaţiuni specifice Războiului Rece. Printr-o singură declaraţie, Gates i-a „băgat în aceeaşi oală” pe britanici, olandezi, germani, italieni, francezi, dar şi pe români şi alţi participanţi la războiul din Afganistan.
România are peste 640 de soldaţi desfăşuraţi inclusiv în sudul Afganistanului, iar alte ţări europene membre NATO au trimis şi mai multe trupe, într-un moment în care războiul din această ţară nu mai putea fi susţinut doar de Statele Unite şi Marea Britanie. În total, Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate
în Afganistan (ISAF), condusă de NATO, este formată din peste 40.000 de oameni.
Trupele NATO desfăşurate în sudul ţării sunt compuse în principal din britanici, canadieni şi olandezi, aminteşte Rompres. E lesne de înţeles deci de ce europenii s-au simţit lezaţi de acuzaţiile lui Gates. Pe de altă parte, supărarea americanilor ar putea să nu fie neapărat declanşată de „slaba pregătire” a trupelor europene (sesizată ceva cam târziu, având în vedere că ISAF se află în Afganistan din 2003), ci de faptul că europenii nu au fost de acord să trimită mai mulţi militari în zonele cu probleme.
Administraţia Bush s-a văzut nevoită să suplimenteze singură trupele din Afganistan, după ce a cerut partenerilor
europeni în numeroase rânduri să-şi mărească efectivele şi au fost refuzate politicos, dar categoric. Cu o zi înainte de ieşirea la rampă a lui Gates, SUA au decis să trimită temporar 3.200 soldaţi suplimentari în Afganistan, în această primăvară, pentru a răspunde atacurilor neaşteptat de puternice ale rebelilor talibani.
Americanii, traşi la răspundere de europenii lezaţi
Reacţiile anumitor europeni la declaraţiile de-a dreptul jignitoare ale lui Gates nu au întârziat să apară. Ministerul olandez al Apărării l-a convocat ieri pe ambasadorul SUA la Haga, Ronald Arnall, pentru a-i cere explicaţii. Olandezii s-au numărat printre puţinii aliaţi din NATO dispuşi să participe la misiuni în sudul Afganistanului, considerat una din cele mai periculoase regiuni ale ţării, şi asta în ciuda faptului că populaţia olandeză se opune vehement prezenţei trupelor olandeze pe teritoriul acestei ţări.
Britanicii s-au simţit şi ei atinşi în orgoliul propriu, însă Pentagonul a pus rapid batista pe ţambal în cazul Marii Britanii. „Nu s-a referit la noi. Nu a fost necesar să-l convocăm pe ambasadorul SUA deoarece am fost asiguraţi că Robert Gates s-a referit la istoria NATO, nu la eforturile individuale ale membrilor Alianţei în sudul Afganistanului”, a explicat un oficial britanic pentru publicaţia Times.
Până şi canadienii, care au 2.500 de soldaţi în provincia sudică Kandahar, s-au simţit vizaţi de critici, deşi nu fac parte din „ţările europene” la care s-a referit Gates, şi au contactat Pentagonul. Atât de mare a fost supărarea europenilor, încă adjunctul lui Gates, Eric Adelman, a fost pus să scoată „castanele din foc”, contactând telefonic capitalele NATO pentru a da asigurări că Robert Gates nu s-a referit la nici un membru al Alianţei, ci la „Alianţă în ansamblul său”.
Secretarul american al Apărării – obligat să dea explicaţii
Secretarul american al Apărării, Robert Gates, va susţine o conferinţă de presă specială, pentru a-şi explica declaraţiile referitoare la militarii aliaţi din Afganistan. După toate aparenţele, Robert Gates îşi va atenua criticile la adresa aliaţilor SUA, după ce o serie de state, printre care Olanda şi Canada, şi-au manifestat nemulţumirea.
România are şi ea peste 600 de militari în Afganistan, dar nu s-a simţit “atinsă” de criticile lui Robert Gates. Purtătorul de cuvânt al Ministerului român al Apărării, Andreea Dumitru, ne-a precizat, aseară, că Pentagonul a notificat oficial ţările NATO care au trupe în sudul Afganistanului, inclusiv România, că observaţiile critice ale lui Robert Gates, publicate în “Los Angeles Times”, ar fi fost “scoase din context”.
„În ceea ce priveşte participarea trupelor române la operaţiunea ISAF din Afganistan, autorităţile politice şi militare ale SUA şi ale NATO şi-au exprimat în repetate rânduri aprecierea faţă de militarii români”, ne-a declarat Andreea Dumitru.
”Sunt preocupat de faptul că trimitem consilieri militari care nu sunt corect antrenaţi şi că avem forţe militare care nu ştiu să conducă operaţiuni împotriva rebelilor”, a spus responsabilul militar american într-un interviu acordat publicaţiei Los Angeles Times.
Gates a ţinut să adauge că „majoritatea forţelor europene, a forţelor NATO, nu sunt antrenate pentru a-i combate pe rebelii” din sudul Afganistanului, ci mai degrabă pentru operaţiuni specifice Războiului Rece. Printr-o singură declaraţie, Gates i-a „băgat în aceeaşi oală” pe britanici, olandezi, germani, italieni, francezi, dar şi pe români şi alţi participanţi la războiul din Afganistan.
România are peste 640 de soldaţi desfăşuraţi inclusiv în sudul Afganistanului, iar alte ţări europene membre NATO au trimis şi mai multe trupe, într-un moment în care războiul din această ţară nu mai putea fi susţinut doar de Statele Unite şi Marea Britanie. În total, Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate
în Afganistan (ISAF), condusă de NATO, este formată din peste 40.000 de oameni.
Trupele NATO desfăşurate în sudul ţării sunt compuse în principal din britanici, canadieni şi olandezi, aminteşte Rompres. E lesne de înţeles deci de ce europenii s-au simţit lezaţi de acuzaţiile lui Gates. Pe de altă parte, supărarea americanilor ar putea să nu fie neapărat declanşată de „slaba pregătire” a trupelor europene (sesizată ceva cam târziu, având în vedere că ISAF se află în Afganistan din 2003), ci de faptul că europenii nu au fost de acord să trimită mai mulţi militari în zonele cu probleme.
Administraţia Bush s-a văzut nevoită să suplimenteze singură trupele din Afganistan, după ce a cerut partenerilor
europeni în numeroase rânduri să-şi mărească efectivele şi au fost refuzate politicos, dar categoric. Cu o zi înainte de ieşirea la rampă a lui Gates, SUA au decis să trimită temporar 3.200 soldaţi suplimentari în Afganistan, în această primăvară, pentru a răspunde atacurilor neaşteptat de puternice ale rebelilor talibani.
Americanii, traşi la răspundere de europenii lezaţi
Reacţiile anumitor europeni la declaraţiile de-a dreptul jignitoare ale lui Gates nu au întârziat să apară. Ministerul olandez al Apărării l-a convocat ieri pe ambasadorul SUA la Haga, Ronald Arnall, pentru a-i cere explicaţii. Olandezii s-au numărat printre puţinii aliaţi din NATO dispuşi să participe la misiuni în sudul Afganistanului, considerat una din cele mai periculoase regiuni ale ţării, şi asta în ciuda faptului că populaţia olandeză se opune vehement prezenţei trupelor olandeze pe teritoriul acestei ţări.
Britanicii s-au simţit şi ei atinşi în orgoliul propriu, însă Pentagonul a pus rapid batista pe ţambal în cazul Marii Britanii. „Nu s-a referit la noi. Nu a fost necesar să-l convocăm pe ambasadorul SUA deoarece am fost asiguraţi că Robert Gates s-a referit la istoria NATO, nu la eforturile individuale ale membrilor Alianţei în sudul Afganistanului”, a explicat un oficial britanic pentru publicaţia Times.
Până şi canadienii, care au 2.500 de soldaţi în provincia sudică Kandahar, s-au simţit vizaţi de critici, deşi nu fac parte din „ţările europene” la care s-a referit Gates, şi au contactat Pentagonul. Atât de mare a fost supărarea europenilor, încă adjunctul lui Gates, Eric Adelman, a fost pus să scoată „castanele din foc”, contactând telefonic capitalele NATO pentru a da asigurări că Robert Gates nu s-a referit la nici un membru al Alianţei, ci la „Alianţă în ansamblul său”.
Secretarul american al Apărării – obligat să dea explicaţii
Secretarul american al Apărării, Robert Gates, va susţine o conferinţă de presă specială, pentru a-şi explica declaraţiile referitoare la militarii aliaţi din Afganistan. După toate aparenţele, Robert Gates îşi va atenua criticile la adresa aliaţilor SUA, după ce o serie de state, printre care Olanda şi Canada, şi-au manifestat nemulţumirea.
România are şi ea peste 600 de militari în Afganistan, dar nu s-a simţit “atinsă” de criticile lui Robert Gates. Purtătorul de cuvânt al Ministerului român al Apărării, Andreea Dumitru, ne-a precizat, aseară, că Pentagonul a notificat oficial ţările NATO care au trupe în sudul Afganistanului, inclusiv România, că observaţiile critice ale lui Robert Gates, publicate în “Los Angeles Times”, ar fi fost “scoase din context”.
„În ceea ce priveşte participarea trupelor române la operaţiunea ISAF din Afganistan, autorităţile politice şi militare ale SUA şi ale NATO şi-au exprimat în repetate rânduri aprecierea faţă de militarii români”, ne-a declarat Andreea Dumitru.
Gordon Brown în China
Premierul Marii Britanii Gordon Brown face o vizită în China pentru prima dată
de când a preluat şefia guvernului.
Obiectivul vizitei este politic şi economic, vizând mai cu seamă relaţiile comerciale, dar vizita e urmărită îndeaproape pentru a se vedea ce ton va adopta Gordon Brown faţă de puternica, dar mult criticata Chină.
Vizita are mai ales un caracter de afaceri
. Cu toate că Marea Britanie este unul dintre partenerii comerciali mici
ai Chinei, oficialii de la Beijing vor ca valoarea schimburilor comerciale cu britanicii să ajungă în curând la 40 de miliarde de dolari.
Relaţia comercială dintre Londra şi Beijing este evident inegală, dar China urmăreşte să pună accent şi pe legăturile mai largi, cum ar fi în domeniul educaţiei, al culturii sau tehnologiei
.
Dar cu siguranţă vor fi şi puncte asupra cărora nu se va cădea de acord.
Politica externă a Chinei este, se ştie, foarte pragmatică, deşi e guvernată de cuvinte pompoase precum cooperare mutuală şi armonie.
China vrea să arate că este e pe cale să devină o mare putere, dar una responsabilă, care se va folosi de avantajul său pentru binele comun.
Dar în practică, pare mai mult să se contrazică. Se opune, de exemplu, ideii ca Iranul să aibă arme nucleare, dar spune că problema nu poate fi rezolvată prin acţiuni punitive, ci prin dialog şi răbdare.
În privinţa Birmaniei, China spune că situaţia e acum stabilă şi că nu ar trebui luată nici o măsură care nu implică guvernul militar.
Premierul Marii Britanii, Gordon Brown, este însă supus presiunilor din partea organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului să nu fie blând cu China în problema respectării acestor drepturi, atât în China cât şi în ţările unde China are influenţă.
de când a preluat şefia guvernului.
Obiectivul vizitei este politic şi economic, vizând mai cu seamă relaţiile comerciale, dar vizita e urmărită îndeaproape pentru a se vedea ce ton va adopta Gordon Brown faţă de puternica, dar mult criticata Chină.
Vizita are mai ales un caracter de afaceri
. Cu toate că Marea Britanie este unul dintre partenerii comerciali mici
ai Chinei, oficialii de la Beijing vor ca valoarea schimburilor comerciale cu britanicii să ajungă în curând la 40 de miliarde de dolari.
Relaţia comercială dintre Londra şi Beijing este evident inegală, dar China urmăreşte să pună accent şi pe legăturile mai largi, cum ar fi în domeniul educaţiei, al culturii sau tehnologiei
.
Dar cu siguranţă vor fi şi puncte asupra cărora nu se va cădea de acord.
Politica externă a Chinei este, se ştie, foarte pragmatică, deşi e guvernată de cuvinte pompoase precum cooperare mutuală şi armonie.
China vrea să arate că este e pe cale să devină o mare putere, dar una responsabilă, care se va folosi de avantajul său pentru binele comun.
Dar în practică, pare mai mult să se contrazică. Se opune, de exemplu, ideii ca Iranul să aibă arme nucleare, dar spune că problema nu poate fi rezolvată prin acţiuni punitive, ci prin dialog şi răbdare.
În privinţa Birmaniei, China spune că situaţia e acum stabilă şi că nu ar trebui luată nici o măsură care nu implică guvernul militar.
Premierul Marii Britanii, Gordon Brown, este însă supus presiunilor din partea organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului să nu fie blând cu China în problema respectării acestor drepturi, atât în China cât şi în ţările unde China are influenţă.
ONU aruncă dosarul Kosovo în curtea UE
Consiliul de Securitate
al Naţiunilor Unite nu a reuşit să ajungăla o poziţie comună în legătură cu soarta provinciei sârbe.
Cea de-a doua reuniune a Consiliului de Securitate legată de viitorul Kosovo s-a încheiat, din nou, fără rezultat. Rusia i-a avertizat pe liderii kosovari că acest teritoriu nu va fi niciodată membru al ONU, în timp
ce SUA şi Marea Britanie şi-au reafirmat sprijinul pentru desprinderea Kosovo de Serbia. Responsabilitatea unei decizii va reveni, mai mult ca sigur, Uniunii Europene.
Serbia nu va recunoaşte niciodată independenţa Kosovo şi îşi va apăra integritatea teritorială prin toate mijloacele democratice, a afirmat, miercuri, la New York, preşedintele Boris Tadici. Liderul de la Belgrad a făcut apel la Consiliul de Securitate să respingă orice declaraţie unilaterală a independenţei formulate de albanezii de la Priştina.
Tadici a precizat că un astfel de pas ar aduce haosul în Serbia, dar şi în Balcani. „Nimeni nu are dreptul să destabilizeze Serbia şi Balcanii cu decizii unilaterale ce ar avea consecinţe şi asupra altor regiuni măcinate de probleme asemănătoare", a avertizat preşedintele sârb.
Prezent şi el la sediul Naţiunilor Unite, premierul kosovar Hashim Thaci le-a spus diplomaţilor că locuitorii din Kosovo sunt gata în orice moment să-şi declare independenţa faţă de Belgrad. „Muncim din greu şi foarte curând vom lua o decizie care, sperăm noi, va fi recunoscută de comunitatea internaţională", a menţionat liderul kosovar.
al Naţiunilor Unite nu a reuşit să ajungăla o poziţie comună în legătură cu soarta provinciei sârbe.
Cea de-a doua reuniune a Consiliului de Securitate legată de viitorul Kosovo s-a încheiat, din nou, fără rezultat. Rusia i-a avertizat pe liderii kosovari că acest teritoriu nu va fi niciodată membru al ONU, în timp
ce SUA şi Marea Britanie şi-au reafirmat sprijinul pentru desprinderea Kosovo de Serbia. Responsabilitatea unei decizii va reveni, mai mult ca sigur, Uniunii Europene.
Serbia nu va recunoaşte niciodată independenţa Kosovo şi îşi va apăra integritatea teritorială prin toate mijloacele democratice, a afirmat, miercuri, la New York, preşedintele Boris Tadici. Liderul de la Belgrad a făcut apel la Consiliul de Securitate să respingă orice declaraţie unilaterală a independenţei formulate de albanezii de la Priştina.
Tadici a precizat că un astfel de pas ar aduce haosul în Serbia, dar şi în Balcani. „Nimeni nu are dreptul să destabilizeze Serbia şi Balcanii cu decizii unilaterale ce ar avea consecinţe şi asupra altor regiuni măcinate de probleme asemănătoare", a avertizat preşedintele sârb.
Prezent şi el la sediul Naţiunilor Unite, premierul kosovar Hashim Thaci le-a spus diplomaţilor că locuitorii din Kosovo sunt gata în orice moment să-şi declare independenţa faţă de Belgrad. „Muncim din greu şi foarte curând vom lua o decizie care, sperăm noi, va fi recunoscută de comunitatea internaţională", a menţionat liderul kosovar.
Europa, amenintata cu scumpirea gazelor rusesti
Ucraina doreste sa mareasca de cinci ori tariful de tranzit al gazului rusesc spre Europa, iar Moscova pregateste o scumpire cu 75% a pretului pentru mia de metri cubi.
O noua criza in alimentarea Europei de Vest cu gaze
provenind din Rusia este gata sa izbucneasca dupa ce un reprezentant al companiei
ucrainene Naftogaz a anuntat ca guvernul de la Kiev doreste sa impuna monopolului rus Gazprom un tarif de tranzit al gazelor de cinci ori mai mare. Gazprom ar urma sa fie taxat cu 9,32 dolari pentru fiecare mie de metri cubi care tranziteaza Ucraina in drumul spre vestul Europei, fata de cei 1,7 dolari pe care ii plateste in prezent. Ucraina mai doreste si eliminarea companiilor
care intermediaza contractele dintre Kiev si Gazprom.
In replica, Gazprom a anuntat ca Ucraina trebuie sa plateasca cu 75% mai mult pentru gazele importate, sub pretextul ca temperaturile foarte coborite au redus
rezervele de gaze din Asia Centrala, de unde Ucraina importa cea mai mare parte din necesar. In aceste conditii, Gazprom a inceput sa livreze Ucrainei gaze provenind din Rusia, care sint insa cu 75% mai scumpe, ajungind la 314 dolari pentru mia de metri cubi. Aceasta a dus deja la acumularea unei datorii de 830 de milioane de dolari in contul Ucrainei.
Disputa dintre guvernul de la Kiev, condus de Iulia Timosenko, si Rusia risca sa provoace o criza similara celei din ianuarie 2006, atunci cind Rusia a intrerupt furnizarea de gaze catre Ucraina. Aceasta a dus la o criza energetica in vestul Europei. Temerile Occidentului sint alimentate si de recentele declaratii ale Kievului privind starea de faliment in care se afla compania ucraineana de transport al gazelor.
„Guvernul Timosenko alimenteaza in mod deliberat acest razboi al gazelor. Timosenko vrea sa-si creeze un dusman si sa repurteze apoi o victorie asupra lui“, condamna atitudinea Kievului Valeri Nesterov, directorul Institutului pentru Strategii Globale din capitala ucraineana. In mod ironic, Iulia Timosenko este numita si „printesa gazelor“, dupa ce in anii ’90 si-a cladit o avere impresionanta,tocmai prin contractele incheiate cu Rusia.
O noua criza in alimentarea Europei de Vest cu gaze
provenind din Rusia este gata sa izbucneasca dupa ce un reprezentant al companiei
ucrainene Naftogaz a anuntat ca guvernul de la Kiev doreste sa impuna monopolului rus Gazprom un tarif de tranzit al gazelor de cinci ori mai mare. Gazprom ar urma sa fie taxat cu 9,32 dolari pentru fiecare mie de metri cubi care tranziteaza Ucraina in drumul spre vestul Europei, fata de cei 1,7 dolari pe care ii plateste in prezent. Ucraina mai doreste si eliminarea companiilor
care intermediaza contractele dintre Kiev si Gazprom.
In replica, Gazprom a anuntat ca Ucraina trebuie sa plateasca cu 75% mai mult pentru gazele importate, sub pretextul ca temperaturile foarte coborite au redus
rezervele de gaze din Asia Centrala, de unde Ucraina importa cea mai mare parte din necesar. In aceste conditii, Gazprom a inceput sa livreze Ucrainei gaze provenind din Rusia, care sint insa cu 75% mai scumpe, ajungind la 314 dolari pentru mia de metri cubi. Aceasta a dus deja la acumularea unei datorii de 830 de milioane de dolari in contul Ucrainei.
Disputa dintre guvernul de la Kiev, condus de Iulia Timosenko, si Rusia risca sa provoace o criza similara celei din ianuarie 2006, atunci cind Rusia a intrerupt furnizarea de gaze catre Ucraina. Aceasta a dus la o criza energetica in vestul Europei. Temerile Occidentului sint alimentate si de recentele declaratii ale Kievului privind starea de faliment in care se afla compania ucraineana de transport al gazelor.
„Guvernul Timosenko alimenteaza in mod deliberat acest razboi al gazelor. Timosenko vrea sa-si creeze un dusman si sa repurteze apoi o victorie asupra lui“, condamna atitudinea Kievului Valeri Nesterov, directorul Institutului pentru Strategii Globale din capitala ucraineana. In mod ironic, Iulia Timosenko este numita si „printesa gazelor“, dupa ce in anii ’90 si-a cladit o avere impresionanta,tocmai prin contractele incheiate cu Rusia.
Putin infige steagul la sud de Dunare
Bulgaria mizeaza pe vizita marelui prieten de la Kremlin pentru a deveni placa turnanta a resurselor energetice in Balcani.
La Sofia a inceput, ieri, in conditii de maxima securitate
, vizita oficiala a presedintelui rus, Vladimir Putin, prilejuita de sarbatorirea a 130 de ani de la eliberarea Bulgariei de sub jugul otoman. Atmosfera s-a dovedit a fi calma, in ciuda apelurilor la proteste lansate de o serie de partide de dreapta si organizatii
non-guvernamentale. Zeci de politisti au fost mobilizati in vederea indepartarii unor pancarte pe care era scris „Putin go home!” (Putin, du-te acasa!”), plasate pe traseul delegatiei ruse.
Vladimir Putin este insotit in vizita oficiala de vicepremierul Dmitri Medvedev, de primarul Moscovei, de ministrii afacerilor externe, industriei, energeticii si transporturilor, precum si de presedintii concernelor Gazprom, Atomstroiexport, Lukoil si Stroitransgaz.
„Coproductii” ruso-europene
Liderii bulgari spera ca vizita sefului Federatiei Ruse sa marcheze transformarea tarii in mult visatul centru de repartizare a resurselor energetice in Balcani, fara a strica, insa, parteneriatul strategic cu americanii.
Dintre cele patru proiecte de acorduri energetice se asteapta sa fie semnate insa doar doua: cel pentru construirea de catre concernul rus Atomstroiexport a centralei nucleare de la Belene, cu o putere instalata de 2.000 de megawati, si cel pentru constituirea companiei ruso-bulgaro-elene ce va construi si exploata conducta de petrol Burgas-Alexandroupolis.
Ministrul economiei si energeticii, Petar Dimitrov, a incercat sa risipeasca temerile potrivit carora centrala va fi finantata de partea rusa. Potrivit acestuia, investitorul strategic va fi ales dintre cinci mari companii europene. „Centrala va avea corp rusesc si cap franco-german”, a afirmat acesta, amintind de participarea la proiect a concernelor Areva si Siemens.
Totodata, continua tratativele legate de un alt proiect energetic comun - gazoductul subacvatic Southstream, prin care 30 de miliarde de metri cubi de gaze
naturale provenind din Rusia ar urma sa ajunga in Bulgaria. Conducta ar avea ca destinatie Italia, putand urma doua rute: fie prin Grecia, fie prin Romania, Ungaria, Cehia si Asutria. Deocamdata, Sofia se incapataneaza si nu vrea sa cedeze proprietatea asupra viitoarei conducte.
Bulgaria participa si la un alt proiect de gazoduct - Nabucco, de data aceasta sustinut de Uniunea Europeana, care importa din Rusia aproape un sfert din gazul pe care il consuma.
Rusia este un partener
comercial extrem de important pentru Bulgaria, ocupand, gratie produselor
energetice, primul loc in materie de importuri facute de bulgari (17,2%). In ceea ce priveste exporturile, insa, Rusia se afla pe locul 17, cu numai 1,4%. In 2007, valoarea schimburilor comerciale a depasit 4,2 miliarde de dolari.
SFATURI DE LA PUTIN
Instrument al politicii externe ruse
Avand in vedere proiectele energetice la care participa Bulgaria alaturi de Rusia, analistul Ognian Mintsev, de la Institutul de cercetari regionale si internationale din Sofia, considera ca forul comunitar se afla intr-o situatie delicata. „UE este redusa la rolul de observator neputincios fata de ceea ce se intampla la periferia sa estica”, a afirmat expertul, noteaza AFP.
La randul sau, analistul Evgheni Dainov vede in contractele cu Rusia „un instrument al politicii externe a lui Putin”. Dorinta lui Putin de a influenta Bulgaria a fost bine evidentiata de avertismentul lansat ieri de acesta.
„Cel mai important pentru noi este ca Bulgaria sa nu dezvolte o politica de aparare care sa ia in calcul imperativele de securitate ale altor tari. Noile obligatii de aliat al NATO nu trebuie sa se transforme intr-o bariera in fata extinderii relatiilor sale cu Rusia”, a spus liderul de la Kremlin.
La Sofia a inceput, ieri, in conditii de maxima securitate
, vizita oficiala a presedintelui rus, Vladimir Putin, prilejuita de sarbatorirea a 130 de ani de la eliberarea Bulgariei de sub jugul otoman. Atmosfera s-a dovedit a fi calma, in ciuda apelurilor la proteste lansate de o serie de partide de dreapta si organizatii
non-guvernamentale. Zeci de politisti au fost mobilizati in vederea indepartarii unor pancarte pe care era scris „Putin go home!” (Putin, du-te acasa!”), plasate pe traseul delegatiei ruse.
Vladimir Putin este insotit in vizita oficiala de vicepremierul Dmitri Medvedev, de primarul Moscovei, de ministrii afacerilor externe, industriei, energeticii si transporturilor, precum si de presedintii concernelor Gazprom, Atomstroiexport, Lukoil si Stroitransgaz.
„Coproductii” ruso-europene
Liderii bulgari spera ca vizita sefului Federatiei Ruse sa marcheze transformarea tarii in mult visatul centru de repartizare a resurselor energetice in Balcani, fara a strica, insa, parteneriatul strategic cu americanii.
Dintre cele patru proiecte de acorduri energetice se asteapta sa fie semnate insa doar doua: cel pentru construirea de catre concernul rus Atomstroiexport a centralei nucleare de la Belene, cu o putere instalata de 2.000 de megawati, si cel pentru constituirea companiei ruso-bulgaro-elene ce va construi si exploata conducta de petrol Burgas-Alexandroupolis.
Ministrul economiei si energeticii, Petar Dimitrov, a incercat sa risipeasca temerile potrivit carora centrala va fi finantata de partea rusa. Potrivit acestuia, investitorul strategic va fi ales dintre cinci mari companii europene. „Centrala va avea corp rusesc si cap franco-german”, a afirmat acesta, amintind de participarea la proiect a concernelor Areva si Siemens.
Totodata, continua tratativele legate de un alt proiect energetic comun - gazoductul subacvatic Southstream, prin care 30 de miliarde de metri cubi de gaze
naturale provenind din Rusia ar urma sa ajunga in Bulgaria. Conducta ar avea ca destinatie Italia, putand urma doua rute: fie prin Grecia, fie prin Romania, Ungaria, Cehia si Asutria. Deocamdata, Sofia se incapataneaza si nu vrea sa cedeze proprietatea asupra viitoarei conducte.
Bulgaria participa si la un alt proiect de gazoduct - Nabucco, de data aceasta sustinut de Uniunea Europeana, care importa din Rusia aproape un sfert din gazul pe care il consuma.
Rusia este un partener
comercial extrem de important pentru Bulgaria, ocupand, gratie produselor
energetice, primul loc in materie de importuri facute de bulgari (17,2%). In ceea ce priveste exporturile, insa, Rusia se afla pe locul 17, cu numai 1,4%. In 2007, valoarea schimburilor comerciale a depasit 4,2 miliarde de dolari.
SFATURI DE LA PUTIN
Instrument al politicii externe ruse
Avand in vedere proiectele energetice la care participa Bulgaria alaturi de Rusia, analistul Ognian Mintsev, de la Institutul de cercetari regionale si internationale din Sofia, considera ca forul comunitar se afla intr-o situatie delicata. „UE este redusa la rolul de observator neputincios fata de ceea ce se intampla la periferia sa estica”, a afirmat expertul, noteaza AFP.
La randul sau, analistul Evgheni Dainov vede in contractele cu Rusia „un instrument al politicii externe a lui Putin”. Dorinta lui Putin de a influenta Bulgaria a fost bine evidentiata de avertismentul lansat ieri de acesta.
„Cel mai important pentru noi este ca Bulgaria sa nu dezvolte o politica de aparare care sa ia in calcul imperativele de securitate ale altor tari. Noile obligatii de aliat al NATO nu trebuie sa se transforme intr-o bariera in fata extinderii relatiilor sale cu Rusia”, a spus liderul de la Kremlin.
Academia franceza respinge "limba moldoveneasca"
Academia franceza
sustine ca in dictionarul sau nu exista referiri la existenta unei limbi moldovenesti si atrage atentia ca nu are nici o legatura cu lucrarea "Petit Larousse", dupa ce publicatia "Moldova Suverana" a titrat, recent, "Academia franceza a acceptat termenul de limba moldoveneasca", transmite Mediafax.
Publicatia "Moldova Suverana" a publicat recent un articol intitulat "Academia franceza a acceptat termenul de limba moldoveneasca", insotit de o fotografie a dictionarului Petit Larousse 2008. Articolul din publicatia citata mentioneaza ca Petit Larousse, in dreptul sintagmei "Moldova" mentioneaza existenta unei limbi moldovenesti.
Academia franceza a precizat, la solicitarea Mediafax, ca la rubrica "Moldova" din Dictionarul sau (Dictionarul Academiei franceze, n.red.) nu se face nici o referire la ceea ce autorul articolului sugereaza. "Referitor la Moldova, fost principat danubian situat intre Carpati si Marea Neagra, sau relativ la locuitorii acesteia", este explicatia regasita in Dictionarul Academiei franceze, care urmeaza sa fie actualizata. Institutia citata a subliniat
ca nu exista nicio referire la "moldovenesc" sau la o "limba moldoveneasca". Academia franceza subliniaza de asemenea ca nu are nici o legatura cu lucrarea Petit Larousse si considera, in acest context
, drept curios faptul ca pe prima pagina a cotidianului "Moldova Suverana" a fost titrat: "Academia franceza a acceptat termenul de limba moldoveneasca", deasupra unei fotografii a lucrarii Petit Larousse 2008. De altfel, Academia franceza precizeaza ca explicatia data
termenului "moldovenesc" in editia din 2008 a lucrarii Petit Larousse este : "Legat de Moldova, stat independent, sau Moldova, regiune romaneasca; legat de locuitorii acestora; forma a limbii romane vorbita in Moldova".
sustine ca in dictionarul sau nu exista referiri la existenta unei limbi moldovenesti si atrage atentia ca nu are nici o legatura cu lucrarea "Petit Larousse", dupa ce publicatia "Moldova Suverana" a titrat, recent, "Academia franceza a acceptat termenul de limba moldoveneasca", transmite Mediafax.
Publicatia "Moldova Suverana" a publicat recent un articol intitulat "Academia franceza a acceptat termenul de limba moldoveneasca", insotit de o fotografie a dictionarului Petit Larousse 2008. Articolul din publicatia citata mentioneaza ca Petit Larousse, in dreptul sintagmei "Moldova" mentioneaza existenta unei limbi moldovenesti.
Academia franceza a precizat, la solicitarea Mediafax, ca la rubrica "Moldova" din Dictionarul sau (Dictionarul Academiei franceze, n.red.) nu se face nici o referire la ceea ce autorul articolului sugereaza. "Referitor la Moldova, fost principat danubian situat intre Carpati si Marea Neagra, sau relativ la locuitorii acesteia", este explicatia regasita in Dictionarul Academiei franceze, care urmeaza sa fie actualizata. Institutia citata a subliniat
ca nu exista nicio referire la "moldovenesc" sau la o "limba moldoveneasca". Academia franceza subliniaza de asemenea ca nu are nici o legatura cu lucrarea Petit Larousse si considera, in acest context
, drept curios faptul ca pe prima pagina a cotidianului "Moldova Suverana" a fost titrat: "Academia franceza a acceptat termenul de limba moldoveneasca", deasupra unei fotografii a lucrarii Petit Larousse 2008. De altfel, Academia franceza precizeaza ca explicatia data
termenului "moldovenesc" in editia din 2008 a lucrarii Petit Larousse este : "Legat de Moldova, stat independent, sau Moldova, regiune romaneasca; legat de locuitorii acestora; forma a limbii romane vorbita in Moldova".
Expertii ucraineni, sceptici fata de planul lui Iuscenko de dezvoltare a Insulei Serpilor
Fostul ministru ucrainean al economiei Serghei Terehin s-a aratat rezervat vizavi de intentiile presedintelui Iuscenko de a face din Insula Serpilor o zona economica libera, calificand-o drept „o idee curioasa“, potrivit publicatiei „Economiceskie izvestia“. „Priviti fotografia Insulei si va veti lamuri imediat“, a spus Terehin. El crede ca, pentru inceput, pe insula s-ar cuveni sa fie contruita o intreprindere
industriala. Aceasta ar putea fi invocata drept argument pentru Curtea Internationala de la Haga (CIJ), care examineaza statutul insulei. „Declararea Serpoaicei drept zona economica libera va oferi ocazia constructiei pe insula a unui cazinou, dar cine va merge tocmai pana acolo?“, a spus ironic Terehin. In aceeasi ordine de idei, directorul centrului pentru granita de sud a Ucrainei, Vladimir Korobov, a declarat ca „nu exista nici un temei sa se creada ca aceasta actiune va putea influenta verdictul curtii internationale“. El s-a aratat sceptic vizavi de implementarea unor perspective radicale in ceea ce priveste dezvoltarea insulei. „Presedintele a trasat un drum corect, dar s-ar putea ca acesta sa nu fie realizabil“, a spus Korobov. Un fost ministru ucrainean
Anatoli Kinah a subliniat
, pe de alta parte, ca infiintarea unui off-shore va atrage investitii
in turism si pescuit. El nu crede ca facilitatile off-shore se vor extinde asupra operatiunilor de prospectare si exploatare a zacamintelor de hidrocarburi. Romania si Ucraina se afla in litigiu la Curtea Internationala de la Haga din 16 septembrie 2004. In august 2007, Ucraina a incheiat procesul de transmitere a tuturor actelor continand explicatiile sale cu privire la statutul insulei. Partea romana sustine ca este o stanca care nu are drept la platou continental, in timp
ce partea ucraineana vrea sa demonstreze ca pe acest teritoriu se pot desfasura activitati economice si, in consecinta, are dreptul la platou continental. Curtea urmeaza sa se pronunte in acest caz pana la finele acestui an.
industriala. Aceasta ar putea fi invocata drept argument pentru Curtea Internationala de la Haga (CIJ), care examineaza statutul insulei. „Declararea Serpoaicei drept zona economica libera va oferi ocazia constructiei pe insula a unui cazinou, dar cine va merge tocmai pana acolo?“, a spus ironic Terehin. In aceeasi ordine de idei, directorul centrului pentru granita de sud a Ucrainei, Vladimir Korobov, a declarat ca „nu exista nici un temei sa se creada ca aceasta actiune va putea influenta verdictul curtii internationale“. El s-a aratat sceptic vizavi de implementarea unor perspective radicale in ceea ce priveste dezvoltarea insulei. „Presedintele a trasat un drum corect, dar s-ar putea ca acesta sa nu fie realizabil“, a spus Korobov. Un fost ministru ucrainean
Anatoli Kinah a subliniat
, pe de alta parte, ca infiintarea unui off-shore va atrage investitii
in turism si pescuit. El nu crede ca facilitatile off-shore se vor extinde asupra operatiunilor de prospectare si exploatare a zacamintelor de hidrocarburi. Romania si Ucraina se afla in litigiu la Curtea Internationala de la Haga din 16 septembrie 2004. In august 2007, Ucraina a incheiat procesul de transmitere a tuturor actelor continand explicatiile sale cu privire la statutul insulei. Partea romana sustine ca este o stanca care nu are drept la platou continental, in timp
ce partea ucraineana vrea sa demonstreze ca pe acest teritoriu se pot desfasura activitati economice si, in consecinta, are dreptul la platou continental. Curtea urmeaza sa se pronunte in acest caz pana la finele acestui an.
Voiculescu: Nu am văzut artist mai mare ca Băsescu!
Liderul PC spune că nu a avut niciodată parteneri
în afaceri şi în politică. Cu toate acestea, el mizează pe o alianţă antiprezidenţială, formată din PNL, PSD şi PC
„La masa
Adevărului", Dan Voiculescu a recunoscut o greşeală politică: nu a reuşit să schimbe percepţia că PC
este partidul unui singur om. Voiculescu a spus că preşedintele Băsescu nu va mai fi reales în 2009 şi îşi doreşte o confruntare televizată cu acesta. Altfel, el se declară mulţumit
de cum îi merg afacerile
, inclusiv cele din presă, şi susţine că a reuşit să facă bani folosindu-se de calităţile sale native.
Pagini realizate de George Rădulescu
- Adevărul: Vă pregătiţi să vă retrageţi din politică?
- Dan Voiculescu: Nu, nici vorbă. Nu mi-am terminat treaba.
- Aţi construit PC ca pe o firmă? O firmă care atunci când nu mai poate produce cuie de opt, că nu se mai cer pe piaţă, recte social-liberalism sau umanism, produce cuie de şaişpe, care se cer pe piaţă, recte conservatorism.
- Că l-am construit ca pe o firmă este posibil, pentru că există în fiecare dintre noi un deficit în care câteodată ai avantaj, câteodată ai dezavantaj. Se cheamă meserie.
- Credeţi că politicienii trebuie să fie receptivi la „cerinţele pieţei", precum oamenii de afaceri?
- Dacă este să vorbim de o greşeală ca om politic este că am gândit şi în politică cum am gândit în afaceri. Şi am crezut că în politică lucrurile se petrec la fel, dacă nu chiar mai corect decât în afaceri.
- Vă referiţi la profit? În afaceri aţi gândit în termeni de profit.
- Probabil am greşit atunci când am lăsat să se perceapă faptul că există o conducere centralizată. De asta se spune partidul lui Voiculescu. Partidul Conservator poate fi receptat ca un partid mare sau mic, dar e un partid care nu este al unui om. Nu a fost niciodată gândit ca partidul meu.
- Nu cumva vă lipsesc liderii?
- PC are lideri. Problema este că în România avem o criză mare de lideri. Iar criza de lideri provine de la lipsa de modele. România se află unde se află în principal datorită conducătorilor. Dacă aveam nişte conducători înţelepţi, orientaţi către viitor şi cu viziune, nu eram unde suntem astăzi. Uitaţi-vă la Republica Cipru, care a permis paradisul fiscal în condiţiile în care România putea să o facă încă din 1991-1993 fără niciun fel de probleme şi eram acum perla Europei.
- O să vi
se spună că sunteţi om de afaceri şi că eraţi primul interesat să nu plătiţi impozite.
- Paradisul fiscal nu este făcut pentru cei care locuiesc în ţara respectivă, ci pentru aşa-zisa spălare de bani.
- V-aţi fi putut înfiinţa o firmă în străinătate şi veneaţi cu ea în România.
- Ideea nu este legată de persoane. Este legată de viziunea conducătorilor pentru binele populaţiei. Dau alte exemple, Dubai, Abu Dabi, unde, dacă vrei să-ţi faci o firmă, există o lege care te obligă să angajezi un consultant local căruia trebuie să-i plăteşti nu mai puţin de 3.000 de dolari pe lună.
- Am intrat în Uniunea Europeană. Lucrurile astea se mai pot face astăzi?
- Cum să nu? Cine ne opreşte? Aş propune ca societăţile comerciale să fie obligate aşa cum sunt birourile de audit intern obligatorii, să aibă un consultant din domeniul lor, un pensionar, un om care este un cumul de experienţă. Nu îl obligă nimeni să-l ia pe X sau Y. Pe cine vrea el, dar care o viaţă întreagă a adunat experienţă, care acum este bătaia de joc a conducătorilor pe o pensie de nimic.
- Nu cumva aceşti pensionari aduc din spate un bagaj de 50 de ani de comunism?
- Să vă spun ceva, am văzut şi condamnarea comunismului în parlament.
în afaceri şi în politică. Cu toate acestea, el mizează pe o alianţă antiprezidenţială, formată din PNL, PSD şi PC
„La masa
Adevărului", Dan Voiculescu a recunoscut o greşeală politică: nu a reuşit să schimbe percepţia că PC
este partidul unui singur om. Voiculescu a spus că preşedintele Băsescu nu va mai fi reales în 2009 şi îşi doreşte o confruntare televizată cu acesta. Altfel, el se declară mulţumit
de cum îi merg afacerile
, inclusiv cele din presă, şi susţine că a reuşit să facă bani folosindu-se de calităţile sale native.
Pagini realizate de George Rădulescu
- Adevărul: Vă pregătiţi să vă retrageţi din politică?
- Dan Voiculescu: Nu, nici vorbă. Nu mi-am terminat treaba.
- Aţi construit PC ca pe o firmă? O firmă care atunci când nu mai poate produce cuie de opt, că nu se mai cer pe piaţă, recte social-liberalism sau umanism, produce cuie de şaişpe, care se cer pe piaţă, recte conservatorism.
- Că l-am construit ca pe o firmă este posibil, pentru că există în fiecare dintre noi un deficit în care câteodată ai avantaj, câteodată ai dezavantaj. Se cheamă meserie.
- Credeţi că politicienii trebuie să fie receptivi la „cerinţele pieţei", precum oamenii de afaceri?
- Dacă este să vorbim de o greşeală ca om politic este că am gândit şi în politică cum am gândit în afaceri. Şi am crezut că în politică lucrurile se petrec la fel, dacă nu chiar mai corect decât în afaceri.
- Vă referiţi la profit? În afaceri aţi gândit în termeni de profit.
- Probabil am greşit atunci când am lăsat să se perceapă faptul că există o conducere centralizată. De asta se spune partidul lui Voiculescu. Partidul Conservator poate fi receptat ca un partid mare sau mic, dar e un partid care nu este al unui om. Nu a fost niciodată gândit ca partidul meu.
- Nu cumva vă lipsesc liderii?
- PC are lideri. Problema este că în România avem o criză mare de lideri. Iar criza de lideri provine de la lipsa de modele. România se află unde se află în principal datorită conducătorilor. Dacă aveam nişte conducători înţelepţi, orientaţi către viitor şi cu viziune, nu eram unde suntem astăzi. Uitaţi-vă la Republica Cipru, care a permis paradisul fiscal în condiţiile în care România putea să o facă încă din 1991-1993 fără niciun fel de probleme şi eram acum perla Europei.
- O să vi
se spună că sunteţi om de afaceri şi că eraţi primul interesat să nu plătiţi impozite.
- Paradisul fiscal nu este făcut pentru cei care locuiesc în ţara respectivă, ci pentru aşa-zisa spălare de bani.
- V-aţi fi putut înfiinţa o firmă în străinătate şi veneaţi cu ea în România.
- Ideea nu este legată de persoane. Este legată de viziunea conducătorilor pentru binele populaţiei. Dau alte exemple, Dubai, Abu Dabi, unde, dacă vrei să-ţi faci o firmă, există o lege care te obligă să angajezi un consultant local căruia trebuie să-i plăteşti nu mai puţin de 3.000 de dolari pe lună.
- Am intrat în Uniunea Europeană. Lucrurile astea se mai pot face astăzi?
- Cum să nu? Cine ne opreşte? Aş propune ca societăţile comerciale să fie obligate aşa cum sunt birourile de audit intern obligatorii, să aibă un consultant din domeniul lor, un pensionar, un om care este un cumul de experienţă. Nu îl obligă nimeni să-l ia pe X sau Y. Pe cine vrea el, dar care o viaţă întreagă a adunat experienţă, care acum este bătaia de joc a conducătorilor pe o pensie de nimic.
- Nu cumva aceşti pensionari aduc din spate un bagaj de 50 de ani de comunism?
- Să vă spun ceva, am văzut şi condamnarea comunismului în parlament.
Dan Ioan Popescu, înlăturat de la şefia filialei PC Bucureşti
Dan Ioan Popescu a rămas fără şefia organizaţiei PC
Bucureşti. Senatorul Irinel Popescu a fost desemnat preşedinte interimar al organizaţiei PC din Capitală la ultimul Birou
Politic al conservatorilor.
Plecarea lui DIP, care, oficial, era coordonatorul filialelor bucureştene, şi nu preşedinte ales, survine rezultatului catastrofal obţinut de PC în Bucureşti – doar 2,2% la alegerile europarlamentare. Imediat după alegeri, preşedinţii de filiale
care nu au obţinut minimum 5% la scrutin şi-au depus demisiile.
A urmat o şedinţă în care au fost analizate toate demisiile, dar atunci Dan Ioan Popescu a lipsit de la întrunire. S-a anunţat că situaţia Bucureştiului va fi clarificată curând, după o analiză atentă făcută de o firmă de marketing
politic.
Pentru a controla
mai bine filiala din Bucureşti, DIP şi-a adus toţi foştii colaboratori fideli din PSD – Codrin Ştefănescu, Cristian Popescu Piedone, Alina Moise, Octavian Petrovici etc. N-a reuşit însă să pună pe picioare organizaţia PC din Capitală. Cu excepţia Sectorului 6, PC n-a avut niciodată organizaţii puternice în Bucureşti. De ani buni, nu există un preşedinte ales, ci doar interimari care stau câteva luni şi apoi pleacă. Dan Voiculescu însuşi s-a aflat de câteva ori în postura de preşedinte interimar, după ce titularul funcţiei abandona filiala sau partidul.
Conservatorii caută primar general
Este de aşteptat ca, după Congresul de săptămâna viitoare, când va fi ales un nou preşedinte al partidului, să se organizeze alegeri şi la Bucureşti, incluzând aici şi organizaţiile de sector.
Conservatorii sunt în dificultate şi în ceea ce priveşte desemnarea candidaţilor la alegerile din capitală. Singurul nume anunţat până acum este cel al lui Cristian Popescu Piedone, care se va bate pentru Primăria Sectorului 4.
Candidatul la Primăria Generală se va stabili în urma unui sondaj. În ultimul Birou Politic s-a vorbit despre senatorul Marius Marinescu drept un posibil concurent la Primăria Capitalei. Marinescu va fi inclus şi el în sondaj, înainte de a se lua o decizie. Conducerea PC are azi şi mâine o serie de întâlniri cu liderii filialelor judeţene pentru a stabili strategia şi candidaţii la alegerile locale.
Bucureşti. Senatorul Irinel Popescu a fost desemnat preşedinte interimar al organizaţiei PC din Capitală la ultimul Birou
Politic al conservatorilor.
Plecarea lui DIP, care, oficial, era coordonatorul filialelor bucureştene, şi nu preşedinte ales, survine rezultatului catastrofal obţinut de PC în Bucureşti – doar 2,2% la alegerile europarlamentare. Imediat după alegeri, preşedinţii de filiale
care nu au obţinut minimum 5% la scrutin şi-au depus demisiile.
A urmat o şedinţă în care au fost analizate toate demisiile, dar atunci Dan Ioan Popescu a lipsit de la întrunire. S-a anunţat că situaţia Bucureştiului va fi clarificată curând, după o analiză atentă făcută de o firmă de marketing
politic.
Pentru a controla
mai bine filiala din Bucureşti, DIP şi-a adus toţi foştii colaboratori fideli din PSD – Codrin Ştefănescu, Cristian Popescu Piedone, Alina Moise, Octavian Petrovici etc. N-a reuşit însă să pună pe picioare organizaţia PC din Capitală. Cu excepţia Sectorului 6, PC n-a avut niciodată organizaţii puternice în Bucureşti. De ani buni, nu există un preşedinte ales, ci doar interimari care stau câteva luni şi apoi pleacă. Dan Voiculescu însuşi s-a aflat de câteva ori în postura de preşedinte interimar, după ce titularul funcţiei abandona filiala sau partidul.
Conservatorii caută primar general
Este de aşteptat ca, după Congresul de săptămâna viitoare, când va fi ales un nou preşedinte al partidului, să se organizeze alegeri şi la Bucureşti, incluzând aici şi organizaţiile de sector.
Conservatorii sunt în dificultate şi în ceea ce priveşte desemnarea candidaţilor la alegerile din capitală. Singurul nume anunţat până acum este cel al lui Cristian Popescu Piedone, care se va bate pentru Primăria Sectorului 4.
Candidatul la Primăria Generală se va stabili în urma unui sondaj. În ultimul Birou Politic s-a vorbit despre senatorul Marius Marinescu drept un posibil concurent la Primăria Capitalei. Marinescu va fi inclus şi el în sondaj, înainte de a se lua o decizie. Conducerea PC are azi şi mâine o serie de întâlniri cu liderii filialelor judeţene pentru a stabili strategia şi candidaţii la alegerile locale.
Iliescu, Nastase si Geoana - din nou impreuna
Aripile din PSD, dupa ce in ultimii trei ani s-au ciondanit pana aproape de sciziune, vor face astazi pace.
De dragul stangii, Ion Iliescu, Adrian Nastase, Mircea Geoana si Vasile Dancu vor sta la aceeasi masa
si chiar vor putea vorbi unii cu altii.
Evenimentul se va intampla la o dezbatere pe tema „Starea si rolul stangii romanesti”, organizata de institutul de partid al PSD. E vorba de Institutul „Ovidiu Sincai”, condus de Adrian Severin si patronat de Adrian Nastase.
Inca de la inceputul anului, si Ion Iliescu a anuntat ca intentioneaza sa modereze pe blogul personal o dezbatere despre „situatia stangii”. Initiativa a fost preluata si de Adrian Nastase. Deja cei doi si-au expus pe bloguri opiniile despre situatia social-democratiei, pronuntandu-se pentru ideea „strangerii randurilor in PSD”.
„Strangerea randurilor” este, de altfel, o idee care a inceput sa circule in PSD. Exista voci in partid care sustin ca lideri mai vechi, precum Adrian Nastase, Miron Mitrea, Sorin Oprescu si Octav Cozmanca, indepartati in ultimii ani din conducere, ar trebui readusi in prezidiu, pentru ca experienta lor sa fie folosita in campaniile electorale ce vor urma.
In acest sens, pana acum, nu au fost decat voci locale. Unii dintre liderii PSD iau in calcul sa deschida aceasta problema si sa propuna readucerea lui Nastase si Mitrea alaturi de Geoana si Nastase, intr-o formula mai larga a echipei de conducere.
De dragul stangii, Ion Iliescu, Adrian Nastase, Mircea Geoana si Vasile Dancu vor sta la aceeasi masa
si chiar vor putea vorbi unii cu altii.
Evenimentul se va intampla la o dezbatere pe tema „Starea si rolul stangii romanesti”, organizata de institutul de partid al PSD. E vorba de Institutul „Ovidiu Sincai”, condus de Adrian Severin si patronat de Adrian Nastase.
Inca de la inceputul anului, si Ion Iliescu a anuntat ca intentioneaza sa modereze pe blogul personal o dezbatere despre „situatia stangii”. Initiativa a fost preluata si de Adrian Nastase. Deja cei doi si-au expus pe bloguri opiniile despre situatia social-democratiei, pronuntandu-se pentru ideea „strangerii randurilor in PSD”.
„Strangerea randurilor” este, de altfel, o idee care a inceput sa circule in PSD. Exista voci in partid care sustin ca lideri mai vechi, precum Adrian Nastase, Miron Mitrea, Sorin Oprescu si Octav Cozmanca, indepartati in ultimii ani din conducere, ar trebui readusi in prezidiu, pentru ca experienta lor sa fie folosita in campaniile electorale ce vor urma.
In acest sens, pana acum, nu au fost decat voci locale. Unii dintre liderii PSD iau in calcul sa deschida aceasta problema si sa propuna readucerea lui Nastase si Mitrea alaturi de Geoana si Nastase, intr-o formula mai larga a echipei de conducere.
Norica il poate legitima pe «domn profesor» cu certificatul ORDNISS
Stenogramele Hayssam-Nastasiu au pus pe jar mai multe comisii parlamentare. Daca initial Radu Stroe, seful Comisiei SRI, s-a autosesizat in legatura cu evolutiile recente ale scandalului Hayssam, mai nou, si parlamentari ai Comisiei de aparare au decis sa discute pe aceasta tema in prima sedinta de lucru. Totodata pe fir a intrat si Comisia Hayssam, care a stabilit o intalnire cu conducerea SRI in 28 ianuarie. Radu Stroe, in plus, considera necesara desecretizarea tuturor convorbirilor lui Hayssam. Si Norica Nicolai, popusa pentru Justitie, dar refuzata de Traian Basescu imediat dupa aparitia stenogramelor Hayssam-Nastasiu, si-a manifestat nelamurirea fata de secretizarea mai multor documente, sugerand ca ar putea cere accesul la o documentatie mai vasta, in baza certificatului ORNISS pe care il detine. De altfel, Nicolai a precizat ca, in opinia ei, „domnul profesor’ este chiar Traian Basescu.
Senatorul PNL Norica Nicolai a declarat pentru „Gardianul“ ca este posibil sa existe ofiteri ai serviciilor
care sa-i fi monitorizat declaratiile in mod „neoficial“, in contextul in care SRI a precizat miercuri, intr-un comunicat, ca aceasta „nu este inclusa în vreun program
operativ de urmarire“. Astfel, in luna septembrie, Mugur Ciuvica, presedintele Grupului de Investigatii Politice (GIP), acuzase SRI ca se ocupa cu spionarea PNL si in particular a senatorului Norica Nicolai. La acea data, Ciuvica se referise la doua adrese oficiale, semnate de seful Grupului de Evidenta, generalul Vasile Stanciu, destinate unuia dintre directorii SRI, care se refereau la unele afirmatii ale senatorului PNL. De asemenea, fost vicepresedinte al Comisiei de aparare din Senat, Norica Nicolai si-a manifestat nedumerirea cu privire la secretizarea documentelor din dosarul
„Hayssam“, mai ales ca nu este exclus sa existe mai multe stenograme decat cele care au fost date publicitatii
. De altfel, Norica Nicolai nu este singurul politician care considera ca pentru lamurirea acestui intreg caz ar trebui sa se mearga mai departe cu desecretizarea unor documente. In acest sens, seful Comisiei SRI, Radu Stroe, a cerut mai multor institutii precizari in legatura cu stenogramele Hayssam-Nastasiu, precizand ca am putea ajunge la desecretizarea tuturor convorbirilor purtate de catre Hayssam. De altfel, asa cum senatorul Nicolai a dat de inteles ca ar fi putut fi monitorizata neoficial de catre serviciile secrete, Radu Stroe a precizat la randul sau ca stie faptul ca Omar Hayssam nu a fost ascultat numai de SRI. „Eu nu ma pronunt acum daca a existat mandat sau nu a existat. Insa trebuie sa stim daca asa s-a intamplat“, a spus Stroe, care a mentionat ca inca asteapta implicarea sau precizari de la Parchet, dar si de la UM 0962, ba chiar considera ca ar trebui sa existe si implicarea CSAT. „Eu am mai spus ca CSAT poate sa ceara desecretizarea documentelor“, a mai precizat Stroe. Seful Comisiei SRI a mentionat ca prima reuniune a comisiei va avea loc dupa data de 25 ianuarie. Totodata, el a explicat ca atat el, cat si colegii sai cu certificat ORNISS ar putea incerca sa parcurga documentele vizate chiar daca ele nu sunt desecretizate. De asemenea el a mai mentionat ca parlamentarii din comisiile de resort ale serviciilor secrete s-ar putea implica in asa fel, incat sa se poata ajunge la o cerere de desecretizare. Seful Comisiei SRI a tinut sa mai adauge referitor la dezvaluirile „Gardianul“ care vizau o „prietenie“ intre Traian Basescu si Mohamad Yassin ca detalii de genul acesta sigur se afla in transcripturile interceptarilor.
Vicepresedintele Comisiei pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala a Camerei Deputatilor, Marian Florian Saniuta, a declarat pentru „Gardianul“ ca este nedumerit de faptul ca nu s-a demarat o ancheta in cazul trecerii frauduloase a frontierei a teroristului Hayssam. De asemenea el s-a declarat nesatisfacut de motivele demisiei sefului UM 0962, Virgil Ardelean, considerandu-le „suspecte“. In ceea ce-l priveste, vicepresedintele Comisiei de aparare din Senat, Ile Stoica, a declarat ca este posibil ca, dupa inceperea sesiunii parlamentare, Comisia de aparare sa se autosesizeze in privinta noilor documente aparute in cazul „Hayssam“, o ancheta putand fi demarata. El a mai declarat ca a avut acces la documente cu caracter secret, din care reiese ca Politia de Frontiera a fost sesizata imediat dupa eliberarea teroristului Hayssam.
Comisia «Hayssam», reactivata
Liberalul Titu Georghiof, membru al Comisiei SRI, dar si membru al Comisiei de ancheta asupra cazului Hayssam, a precizat ca aceasta din urma comisie va avea in data
de 28 ianuarie o intalnire cu conducerea SRI pentru a discuta pe marginea ultimelor evolutii in cazul Hayssam. Totodata Gheorghiof a lasat de inteles ca unele dintre interceptarile telefonice ar fi fost facute fara mandat.
Tariceanu ramane pe pozitie la Justitie
Scandalul de la Justitie inca nu s-a finalizat. Premierul Tariceanu a discutat, miercuri seara, la Palatul Victoria, cu ministrul interimar al justitiei Teodor Melescanu si cu presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, una dintre teme fiind întâlnirea sefului Guvernului cu presedintele Traian Basescu, au precizat surse PNL, citate de Mediafax. Conform surselor, Tariceanu le-a relatat liderilor PNL despre ultima discutie avuta cu presedintele, precum si faptul ca acesta ramâne ferm pe pozitie în a refuza nominalizarea Noricai Nicolai pentru conducerea Ministerului Public. De asemenea, s-a discutat si despre faptul ca Melescanu va trimite Parchetului ICCJ cererea si documentatia prin care presedintele Basescu a cerut declansarea procedurilor legale pentru începerea urmaririi penale fata de fosti si actuali membri ai Guvernului. Nu în ultimul rând, s-a abordat si tema „mijloacelor“ pe care Guvernul le va utiliza, astfel încât Norica Nicolai sa fie numita în fruntea Justitiei. Totodata, UDMR a decis ca va vota pentru numirea Noricai Nicolai la Ministerul Justitiei daca premierul va decide sa supuna aceasta decizie votului parlamentarilor, a anuntat ieri presedintele executiv al UDMR, Kelemen Hunor.
Senatorul PNL Norica Nicolai a declarat pentru „Gardianul“ ca este posibil sa existe ofiteri ai serviciilor
care sa-i fi monitorizat declaratiile in mod „neoficial“, in contextul in care SRI a precizat miercuri, intr-un comunicat, ca aceasta „nu este inclusa în vreun program
operativ de urmarire“. Astfel, in luna septembrie, Mugur Ciuvica, presedintele Grupului de Investigatii Politice (GIP), acuzase SRI ca se ocupa cu spionarea PNL si in particular a senatorului Norica Nicolai. La acea data, Ciuvica se referise la doua adrese oficiale, semnate de seful Grupului de Evidenta, generalul Vasile Stanciu, destinate unuia dintre directorii SRI, care se refereau la unele afirmatii ale senatorului PNL. De asemenea, fost vicepresedinte al Comisiei de aparare din Senat, Norica Nicolai si-a manifestat nedumerirea cu privire la secretizarea documentelor din dosarul
„Hayssam“, mai ales ca nu este exclus sa existe mai multe stenograme decat cele care au fost date publicitatii
. De altfel, Norica Nicolai nu este singurul politician care considera ca pentru lamurirea acestui intreg caz ar trebui sa se mearga mai departe cu desecretizarea unor documente. In acest sens, seful Comisiei SRI, Radu Stroe, a cerut mai multor institutii precizari in legatura cu stenogramele Hayssam-Nastasiu, precizand ca am putea ajunge la desecretizarea tuturor convorbirilor purtate de catre Hayssam. De altfel, asa cum senatorul Nicolai a dat de inteles ca ar fi putut fi monitorizata neoficial de catre serviciile secrete, Radu Stroe a precizat la randul sau ca stie faptul ca Omar Hayssam nu a fost ascultat numai de SRI. „Eu nu ma pronunt acum daca a existat mandat sau nu a existat. Insa trebuie sa stim daca asa s-a intamplat“, a spus Stroe, care a mentionat ca inca asteapta implicarea sau precizari de la Parchet, dar si de la UM 0962, ba chiar considera ca ar trebui sa existe si implicarea CSAT. „Eu am mai spus ca CSAT poate sa ceara desecretizarea documentelor“, a mai precizat Stroe. Seful Comisiei SRI a mentionat ca prima reuniune a comisiei va avea loc dupa data de 25 ianuarie. Totodata, el a explicat ca atat el, cat si colegii sai cu certificat ORNISS ar putea incerca sa parcurga documentele vizate chiar daca ele nu sunt desecretizate. De asemenea el a mai mentionat ca parlamentarii din comisiile de resort ale serviciilor secrete s-ar putea implica in asa fel, incat sa se poata ajunge la o cerere de desecretizare. Seful Comisiei SRI a tinut sa mai adauge referitor la dezvaluirile „Gardianul“ care vizau o „prietenie“ intre Traian Basescu si Mohamad Yassin ca detalii de genul acesta sigur se afla in transcripturile interceptarilor.
Vicepresedintele Comisiei pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala a Camerei Deputatilor, Marian Florian Saniuta, a declarat pentru „Gardianul“ ca este nedumerit de faptul ca nu s-a demarat o ancheta in cazul trecerii frauduloase a frontierei a teroristului Hayssam. De asemenea el s-a declarat nesatisfacut de motivele demisiei sefului UM 0962, Virgil Ardelean, considerandu-le „suspecte“. In ceea ce-l priveste, vicepresedintele Comisiei de aparare din Senat, Ile Stoica, a declarat ca este posibil ca, dupa inceperea sesiunii parlamentare, Comisia de aparare sa se autosesizeze in privinta noilor documente aparute in cazul „Hayssam“, o ancheta putand fi demarata. El a mai declarat ca a avut acces la documente cu caracter secret, din care reiese ca Politia de Frontiera a fost sesizata imediat dupa eliberarea teroristului Hayssam.
Comisia «Hayssam», reactivata
Liberalul Titu Georghiof, membru al Comisiei SRI, dar si membru al Comisiei de ancheta asupra cazului Hayssam, a precizat ca aceasta din urma comisie va avea in data
de 28 ianuarie o intalnire cu conducerea SRI pentru a discuta pe marginea ultimelor evolutii in cazul Hayssam. Totodata Gheorghiof a lasat de inteles ca unele dintre interceptarile telefonice ar fi fost facute fara mandat.
Tariceanu ramane pe pozitie la Justitie
Scandalul de la Justitie inca nu s-a finalizat. Premierul Tariceanu a discutat, miercuri seara, la Palatul Victoria, cu ministrul interimar al justitiei Teodor Melescanu si cu presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, una dintre teme fiind întâlnirea sefului Guvernului cu presedintele Traian Basescu, au precizat surse PNL, citate de Mediafax. Conform surselor, Tariceanu le-a relatat liderilor PNL despre ultima discutie avuta cu presedintele, precum si faptul ca acesta ramâne ferm pe pozitie în a refuza nominalizarea Noricai Nicolai pentru conducerea Ministerului Public. De asemenea, s-a discutat si despre faptul ca Melescanu va trimite Parchetului ICCJ cererea si documentatia prin care presedintele Basescu a cerut declansarea procedurilor legale pentru începerea urmaririi penale fata de fosti si actuali membri ai Guvernului. Nu în ultimul rând, s-a abordat si tema „mijloacelor“ pe care Guvernul le va utiliza, astfel încât Norica Nicolai sa fie numita în fruntea Justitiei. Totodata, UDMR a decis ca va vota pentru numirea Noricai Nicolai la Ministerul Justitiei daca premierul va decide sa supuna aceasta decizie votului parlamentarilor, a anuntat ieri presedintele executiv al UDMR, Kelemen Hunor.
Udemeristii spun lucruri trasnite
nul 2008 pare sa fi inceput prea repede pentru liderii UDMR, recentele evenimente politice reusind sa creeze confuzii majore printre acestia. In ultimele zile, senatorul Gyorgy Frunda si presedintele executiv al Uniunii, Kelemen Hunor, s-au intrecut in declaratii bizare. Frunda vrea sa fie original in interpretarea procedurilor, iar Kelemen nu e la curent cu noutatile legislative.
Senatorul Uniunii, Gyorgy Frunda, desi jurist de profesie, s-a grabit sa declare miercuri ca seful statului nu putea cere inceperea urmaririi penale in cazul celor opt fosti si actuali ministri decat ca simplu cetatean. Mai mult, udemeristul s-a aratat convins ca Basescu a gresit indreptandu-si solicitarea catre ministrul Justitiei, in loc de Parchet. Aceasta in conditiile in care presedintele a specificat, in comunicatul care anunta acordul sau pentru inceperea urmaririi penale, ca demersul se bazeaza pe Constitutie si Legea raspunderii ministeriale.
Frunda, contrazis de legi
In viziunea lui Frunda, Basescu ar fi trebuit sa adreseze cererea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau procurorului general, in nici un caz ministrului interimar de la Justitie, potrivit declaratiilor acestuia citate de Mediafax. Legile in vigoare il contrazic insa pe senatorul UDMR. Potrivit articolului 109 din Constitutie, "numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor". In acelasi timp
, Legea raspunderii ministeriale stipuleaza, la articolul 18: "Daca una dintre cele doua Camere ale Parlamentului sau presedintele Romaniei a cerut urmarirea penala, dosarul
cauzei se trimite de indata ministrului Justitiei sau dupa caz, primului- ministru pentru a proceda potrivit legii".
Kelemen nu citeste Monitorul
In competitia declaratiilor nefericite a intrat ieri si presedintele executiv al UDMR, Kelemen Hunor, care a anuntat ca Parlamentul nu poate convoca o sesiune extraordinara in vederea adoptarii unui nou sistem de vot pentru ca decizia Curtii Constitutionale privind Legea votului uninominal nu a aparut inca in Monitorul Oficial. Deputatul nu parea informat de faptul ca decizia Curtii pe aceasta tema a fost publicata in Monitorul Oficial pe 20 decembrie 2007. "Noi vom sustine convocarea unei sesiuni extraordinare, dar momentan exista o problema: inca nu a aparut in Monitorul Oficial decizia Curtii Constitutionale privind reforma in sistemul
electoral. Pana nu apare in Monitorul Oficial, nu poti sa trimiti la comisie, iar daca nu ajunge la comisie si nu ai un raport, nu ai cum sa convoci sesiunea extraordinara pentru ca nu ai raport, nu ai despre ce sa discuti", a declarat, intr-o conferinta de presa, Kelemen Hunor, citat de Mediafax.
Solutie
pentru Norica
Tot ieri, Kelemen Hunor a tinut sa declare sustinerea Uniunii pentru Norica Nicolai, anuntand ca, daca premierul va alege sa supuna aceasta decizie votului parlamentarilor, formatiunea va vota in favoarea senatorului liberal. "UDMR va vota pentru aceasta nominalizare, in Parlament", a declarat Kelemen. Desi alesii udemeristi par pregatiti sa o voteze pe Nicolai, trecerea acesteia prin Legislativ nu a fost admisa oficial de nici un membru al Coalitiei guvernamentale. Solutia vehiculata de PNL pentru a forta asezarea Noricai Nicolai in fruntea Justitiei este sesizarea Curtii Constitutionale. De altfel, trecerea prin Parlament a senatorului este o varianta fortata, in conditiile in care propunerile pentru ministere primesc avizul
consultativ al Legislativului doar in cazul remanierii Guvernului.
Senatorul Uniunii, Gyorgy Frunda, desi jurist de profesie, s-a grabit sa declare miercuri ca seful statului nu putea cere inceperea urmaririi penale in cazul celor opt fosti si actuali ministri decat ca simplu cetatean. Mai mult, udemeristul s-a aratat convins ca Basescu a gresit indreptandu-si solicitarea catre ministrul Justitiei, in loc de Parchet. Aceasta in conditiile in care presedintele a specificat, in comunicatul care anunta acordul sau pentru inceperea urmaririi penale, ca demersul se bazeaza pe Constitutie si Legea raspunderii ministeriale.
Frunda, contrazis de legi
In viziunea lui Frunda, Basescu ar fi trebuit sa adreseze cererea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau procurorului general, in nici un caz ministrului interimar de la Justitie, potrivit declaratiilor acestuia citate de Mediafax. Legile in vigoare il contrazic insa pe senatorul UDMR. Potrivit articolului 109 din Constitutie, "numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor". In acelasi timp
, Legea raspunderii ministeriale stipuleaza, la articolul 18: "Daca una dintre cele doua Camere ale Parlamentului sau presedintele Romaniei a cerut urmarirea penala, dosarul
cauzei se trimite de indata ministrului Justitiei sau dupa caz, primului- ministru pentru a proceda potrivit legii".
Kelemen nu citeste Monitorul
In competitia declaratiilor nefericite a intrat ieri si presedintele executiv al UDMR, Kelemen Hunor, care a anuntat ca Parlamentul nu poate convoca o sesiune extraordinara in vederea adoptarii unui nou sistem de vot pentru ca decizia Curtii Constitutionale privind Legea votului uninominal nu a aparut inca in Monitorul Oficial. Deputatul nu parea informat de faptul ca decizia Curtii pe aceasta tema a fost publicata in Monitorul Oficial pe 20 decembrie 2007. "Noi vom sustine convocarea unei sesiuni extraordinare, dar momentan exista o problema: inca nu a aparut in Monitorul Oficial decizia Curtii Constitutionale privind reforma in sistemul
electoral. Pana nu apare in Monitorul Oficial, nu poti sa trimiti la comisie, iar daca nu ajunge la comisie si nu ai un raport, nu ai cum sa convoci sesiunea extraordinara pentru ca nu ai raport, nu ai despre ce sa discuti", a declarat, intr-o conferinta de presa, Kelemen Hunor, citat de Mediafax.
Solutie
pentru Norica
Tot ieri, Kelemen Hunor a tinut sa declare sustinerea Uniunii pentru Norica Nicolai, anuntand ca, daca premierul va alege sa supuna aceasta decizie votului parlamentarilor, formatiunea va vota in favoarea senatorului liberal. "UDMR va vota pentru aceasta nominalizare, in Parlament", a declarat Kelemen. Desi alesii udemeristi par pregatiti sa o voteze pe Nicolai, trecerea acesteia prin Legislativ nu a fost admisa oficial de nici un membru al Coalitiei guvernamentale. Solutia vehiculata de PNL pentru a forta asezarea Noricai Nicolai in fruntea Justitiei este sesizarea Curtii Constitutionale. De altfel, trecerea prin Parlament a senatorului este o varianta fortata, in conditiile in care propunerile pentru ministere primesc avizul
consultativ al Legislativului doar in cazul remanierii Guvernului.
Meleşcanu invocă documentaţia incompletă şi nu trimite la Parchet avizele în cazul "celor 8 miniştri"
Ministrul interimar al Justiţiei, Teodor Meleşcanu, susţine că documentaţia privind cauzele cu miniştri şi foşti miniştri, pentru care preşedintele Băsescu a dat avizul
începerii urmării penale, ar fi incompletă, astfel că nu poate trimite aceste cauze Parchetului.
Teodor Meleşcanu îi returnează preşedintelui Traian Băsescu avizele de urmărire penală, pe motiv că acestea nu au fost însoţite de dosarele
miniştrilor.
Teodor Meleşcanu a trimis o scrisoare către Traian Băsescu, solicitându-i să îi transmită dosarele cazurilor.
Acesta susţine că specialiştii din minister au verificat documentaţia primită de la preşedinte, constatând că aceasta este incompletă. Ei susţin că au primit doar referatele procurorilor de caz şi ale procurorilor şefi, dar lipsesc dosarele propriu-zise.
Demnitarii trimişi în judecată sunt: Adrian Năstase, fost prim-ministru al României, Miron Tudor Mitrea, fost ministru al Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Tudor Alexandru Chiuariu, fost ministru al Justiţiei, Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei
Informaţiei, Victor Babiuc, fost ministru al Apărării Naţionale, Nicolae Paul Anton Păcuraru, ministrul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Ioan Codruţ Şereş, fost ministru al Economiei
şi Comerţului, Decebal Traian Remeş, fost ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
începerii urmării penale, ar fi incompletă, astfel că nu poate trimite aceste cauze Parchetului.
Teodor Meleşcanu îi returnează preşedintelui Traian Băsescu avizele de urmărire penală, pe motiv că acestea nu au fost însoţite de dosarele
miniştrilor.
Teodor Meleşcanu a trimis o scrisoare către Traian Băsescu, solicitându-i să îi transmită dosarele cazurilor.
Acesta susţine că specialiştii din minister au verificat documentaţia primită de la preşedinte, constatând că aceasta este incompletă. Ei susţin că au primit doar referatele procurorilor de caz şi ale procurorilor şefi, dar lipsesc dosarele propriu-zise.
Demnitarii trimişi în judecată sunt: Adrian Năstase, fost prim-ministru al României, Miron Tudor Mitrea, fost ministru al Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Tudor Alexandru Chiuariu, fost ministru al Justiţiei, Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei
Informaţiei, Victor Babiuc, fost ministru al Apărării Naţionale, Nicolae Paul Anton Păcuraru, ministrul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Ioan Codruţ Şereş, fost ministru al Economiei
şi Comerţului, Decebal Traian Remeş, fost ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Articolul 44 din Constitutie, scutul demnitarilor corupti
Curtea Suprema sustine ca, potrivit Legii fundamentale, demnitarii nu trebuie sa dovedeasca autoritatilor ca s-au imbogatit pe cai legale
.
Articolul 44 din Constitutie l-a salvat pe fostul ministru PSD al economiei
, Dan Ioan Popescu, de amenintarea confiscarii de catre stat a unor terenuri si cladiri
in valoare de peste 1.000.000 de euro, pe care demnitarul nu a putut sa le justifice initial in fata autoritatilor.
Asa reiese din motivarea hotararii judecatoresti prin care magistratii Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) au constatat, la inceputul lui octombrie 2007, ca „nu exista nicio discrepanta, diferenta ori element care sa ateste dobandirea ilicita a unor bunuri” de catre fostul ministru Dan Ioan Popescu si sotia sa, Elena Popescu.
Articolul 44 - scut pentru averea demnitarilor
Inca de la inceputul argumentatiei, judecatorii Curtii Supreme subliniaza ca, potrivit articolului 44 din Constitutie, „averea dobandita licit nu poate fi confiscata” iar „caracterul licit al dobandirii averii se prezuma”. Acest lucru inseamna, in opinia instantei, ca autoritatile sunt cele care trebuie sa dovedeasca faptul ca demnitarul cercetat a obtinut ilicit anumite bunuri si nu acesta trebuie sa fie pus in situatia de a explica de unde provine averea sa.
Mai departe, judecatorii spun ca acest principiu constitutional nu a fost respectat in cazul fostului ministru. Concluziile judecatorilor in cazul DIP ar putea sa se repete, pe viitor, si in cazurile de demnitari cu averi „patate” pe care le-ar putea aduce in fata instantei Agentia Nationala de Integritate (ANI), care deocamdata nici macar nu functioneaza.
Primul calcul a iesit pe minus
Comisia speciala de control al averilor demnitarilor din cadrul Curtii Supreme, care a cercetat initial situatia lui DIP, a constatat ca acesta a obtinut venituri de aproximativ 2,8 milioane de lei in perioada 2000-2004 (in care a fost membru al guvernului Nastase), dar a cheltuit, pe terenuri si apartamente, aproape de trei ori mai multi bani, adica in jur de 7,4 milioane de lei. Comisia a considerat ca diferenta dintre aceste doua sume, in valoare de 4,6 milioane de lei, are o provenienta care nu poate fi justificata si a pus sub sechestru sapte terenuri din Azuga si un apartament din Bucuresti, achizitionate cu banii respectivi.
Completul de judecata care a preluat ulterior acest dosar arata insa, in motivare, ca veniturile fostului demnitar au fost calculate gresit de Comisie. DIP a sustinut ca, in afara de salariul pe care il primea ca demnitar, ar fi obtinut in plus
, in februarie 2001, aproape 1.000.000 de dolari din vanzarea actiunilor pe care el si sotia sa le aveau la firma
SC Ital Agency SRL.
El a adus comisiei o serie de acte referitoare la aceasta tranzactie, dar membrii acesteia le-au respins pe motiv ca nu sunt valide si ca, de fapt, ar ascunde o vanzare fictiva, prin care au trecut societatea pe numele altor persoane, dar au continuat sa detina controlul asupra ei.
Sotia lui DIP a continuat, de altfel, sa administreze aceasta firma, iar la finele lunii decembrie 2004 a incasat un salariu de peste 1,5 milioane de lei. Nici aceasta suma nu a fost retinuta de comisie la capitolul „venituri”, pe motiv ca fostul ministru nu putea sa foloseasca acesti bani pentru a cumpara terenuri sau imobile achizitionate cu doi sau trei ani inainte.
La recalculare, averea a ramas curata
Judecatorii Curtii Supreme spun insa ca acest mod de lucru al comisiei a fost gresit pentru ca nu a respectat Constitutia. „Asertiunile si deductiile comisiei (...) nu se bazeaza pe vreo proba. (...) Prezumtia constitutionala (...) impune ca inlaturarea apararilor, invalidarea unor acte (...) sa nu se faca discretionar, pe baza unor aprecieri subiective ori simple deductii, ci doar in urma analizei unor probe certe”, se arata in motivarea deciziei care i-a salvat averea lui DIP. Prin urmare, instanta a facut un calcul diferit al veniturilor ministrului Dan Ioan Popescu si a obtinut o suma mult mai mare, in valoare de aproximativ 6,9 milioane de lei.
Pe de alta parte, magistratii au considerat ca si cheltuielile facute de ministru si sotia sa in perioada 2000-2004 ar fi mai mici cu aproximativ jumatate de milion de lei decat a calculat comisia si ar fi fost de circa 6,8 milioane de lei. Astfel, in urma recalcularii, a reiesit ca veniturile lui DIP au fost mai mari decat cheltuielile, deci averea sa se poate justifica in totalitate.
In final, instanta a decis ca dosarul „Averea lui DIP” va fi inchis.
CUM E AFARA
In Germania ar fi ramas fara avere
Prezumtia de dobandire licita a averii invocata de judecatori in cazul DIP a fost introdusa in Constitutia din 1991 si pastrata, ulterior, si dupa modificarile pe care le-a suferit Legea fundamentala in 2003. Potrivit unui studiu asupra controlului averilor in Romania, realizat de Institutul de Politici Publice (IPP) din Bucuresti, in 2006, aceasta prevedere este de natura sa blocheze o politica de combatere a imbogatirii ilicite in tara noastra. „Chiar daca abuzurile trecutului comunist au justificat intr-o oarecare masura aceasta norma constitutionala, ea nu-si mai are rostul intr-o democratie solida”, sustin autorii studiului. Acestia au aratat ca in tari europene in care nu exista o astfel de prezumtie, cum ar fi Italia sau Germania, au putut fi adoptate legi care pedepsesc imbogatirea ilicita ca infractiune distincta.
.
Articolul 44 din Constitutie l-a salvat pe fostul ministru PSD al economiei
, Dan Ioan Popescu, de amenintarea confiscarii de catre stat a unor terenuri si cladiri
in valoare de peste 1.000.000 de euro, pe care demnitarul nu a putut sa le justifice initial in fata autoritatilor.
Asa reiese din motivarea hotararii judecatoresti prin care magistratii Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) au constatat, la inceputul lui octombrie 2007, ca „nu exista nicio discrepanta, diferenta ori element care sa ateste dobandirea ilicita a unor bunuri” de catre fostul ministru Dan Ioan Popescu si sotia sa, Elena Popescu.
Articolul 44 - scut pentru averea demnitarilor
Inca de la inceputul argumentatiei, judecatorii Curtii Supreme subliniaza ca, potrivit articolului 44 din Constitutie, „averea dobandita licit nu poate fi confiscata” iar „caracterul licit al dobandirii averii se prezuma”. Acest lucru inseamna, in opinia instantei, ca autoritatile sunt cele care trebuie sa dovedeasca faptul ca demnitarul cercetat a obtinut ilicit anumite bunuri si nu acesta trebuie sa fie pus in situatia de a explica de unde provine averea sa.
Mai departe, judecatorii spun ca acest principiu constitutional nu a fost respectat in cazul fostului ministru. Concluziile judecatorilor in cazul DIP ar putea sa se repete, pe viitor, si in cazurile de demnitari cu averi „patate” pe care le-ar putea aduce in fata instantei Agentia Nationala de Integritate (ANI), care deocamdata nici macar nu functioneaza.
Primul calcul a iesit pe minus
Comisia speciala de control al averilor demnitarilor din cadrul Curtii Supreme, care a cercetat initial situatia lui DIP, a constatat ca acesta a obtinut venituri de aproximativ 2,8 milioane de lei in perioada 2000-2004 (in care a fost membru al guvernului Nastase), dar a cheltuit, pe terenuri si apartamente, aproape de trei ori mai multi bani, adica in jur de 7,4 milioane de lei. Comisia a considerat ca diferenta dintre aceste doua sume, in valoare de 4,6 milioane de lei, are o provenienta care nu poate fi justificata si a pus sub sechestru sapte terenuri din Azuga si un apartament din Bucuresti, achizitionate cu banii respectivi.
Completul de judecata care a preluat ulterior acest dosar arata insa, in motivare, ca veniturile fostului demnitar au fost calculate gresit de Comisie. DIP a sustinut ca, in afara de salariul pe care il primea ca demnitar, ar fi obtinut in plus
, in februarie 2001, aproape 1.000.000 de dolari din vanzarea actiunilor pe care el si sotia sa le aveau la firma
SC Ital Agency SRL.
El a adus comisiei o serie de acte referitoare la aceasta tranzactie, dar membrii acesteia le-au respins pe motiv ca nu sunt valide si ca, de fapt, ar ascunde o vanzare fictiva, prin care au trecut societatea pe numele altor persoane, dar au continuat sa detina controlul asupra ei.
Sotia lui DIP a continuat, de altfel, sa administreze aceasta firma, iar la finele lunii decembrie 2004 a incasat un salariu de peste 1,5 milioane de lei. Nici aceasta suma nu a fost retinuta de comisie la capitolul „venituri”, pe motiv ca fostul ministru nu putea sa foloseasca acesti bani pentru a cumpara terenuri sau imobile achizitionate cu doi sau trei ani inainte.
La recalculare, averea a ramas curata
Judecatorii Curtii Supreme spun insa ca acest mod de lucru al comisiei a fost gresit pentru ca nu a respectat Constitutia. „Asertiunile si deductiile comisiei (...) nu se bazeaza pe vreo proba. (...) Prezumtia constitutionala (...) impune ca inlaturarea apararilor, invalidarea unor acte (...) sa nu se faca discretionar, pe baza unor aprecieri subiective ori simple deductii, ci doar in urma analizei unor probe certe”, se arata in motivarea deciziei care i-a salvat averea lui DIP. Prin urmare, instanta a facut un calcul diferit al veniturilor ministrului Dan Ioan Popescu si a obtinut o suma mult mai mare, in valoare de aproximativ 6,9 milioane de lei.
Pe de alta parte, magistratii au considerat ca si cheltuielile facute de ministru si sotia sa in perioada 2000-2004 ar fi mai mici cu aproximativ jumatate de milion de lei decat a calculat comisia si ar fi fost de circa 6,8 milioane de lei. Astfel, in urma recalcularii, a reiesit ca veniturile lui DIP au fost mai mari decat cheltuielile, deci averea sa se poate justifica in totalitate.
In final, instanta a decis ca dosarul „Averea lui DIP” va fi inchis.
CUM E AFARA
In Germania ar fi ramas fara avere
Prezumtia de dobandire licita a averii invocata de judecatori in cazul DIP a fost introdusa in Constitutia din 1991 si pastrata, ulterior, si dupa modificarile pe care le-a suferit Legea fundamentala in 2003. Potrivit unui studiu asupra controlului averilor in Romania, realizat de Institutul de Politici Publice (IPP) din Bucuresti, in 2006, aceasta prevedere este de natura sa blocheze o politica de combatere a imbogatirii ilicite in tara noastra. „Chiar daca abuzurile trecutului comunist au justificat intr-o oarecare masura aceasta norma constitutionala, ea nu-si mai are rostul intr-o democratie solida”, sustin autorii studiului. Acestia au aratat ca in tari europene in care nu exista o astfel de prezumtie, cum ar fi Italia sau Germania, au putut fi adoptate legi care pedepsesc imbogatirea ilicita ca infractiune distincta.
Ca ninge sau nu, o zi de iarna costa Capitala circa 200.000 euro
Fiecare sector plateste ziua de deszapezire intre 9.000 si 65.000 euro
La nivelul Capitalei, pentru actiunile de deszapezire prevazute a avea loc in aceasta iarna, primariile de sector au alocat circa 83 milioane lei, adica aproape 24 milioane euro. Daca avem in vedere ca intre 15 noiembrie 2007 si 15 martie 2008 sunt 121 de zile, atunci rezulta ca o zi de iarna scoate din bugetul
Capitalei 198.347 euro. Altfel spus, fiecare sector plateste lucrarile specifice cu aproximativ 33.000 euro. Evident, intre cele sase sectoare exista diferente atat la nivelul modului de calcul si de realizare a platii pentru actiunea de deszapezire, cat si in ce priveste valoarea efectiva a serviciilor de deszapezire, ridicare si transport al zapezii cazute.
Sectorul 4 s-a dovedit cel mai prevazator, Consiliul Local aproband 27,8 milioane lei pentru sustinerea activitatilor specifice iernii. Pe pozitia a doua in acest clasament se afla sectorul 6, unde pentru deszapezire s-au alocat 17 milioane lei. La polul opus gasim sectorul 3, care se dovedeste foarte strans la punga, intrucat a alocat pentru actiunile de deszapezire doar 8 milioane lei. Edilii sectorului 5 sunt si ei destul de chivernisiti, pentru ca au alocat cu 0,75 milioane lei mai mult fata de sectorul 3. In fine, sume medii pentru sustinerea activitatilor de deszapezire si combaterea poleiului au fost alocate de sectoarele 1 si 2, unde pentru cele patru luni ale perioadei de iarna au fost prinse in bugete 10, respectiv 11,5 milioane lei.
Sectorul 1 sustine eficienta
Privita din punctul de vedere al autoritatilor locale, actiunea de deszapezire si tot ceea ce tine de aceasta pare sa fie cel mai bine organizata la nivelul sectorului 1. Fara sa cheltuiasca prea multi bani publici - a fost alocata suma de 10 milioane lei (2,85 milioane euro) -, edilii sectorului 1 au reusit sa impuna prestatorului de servicii de salubritate, compania Romprest, curatarea de zapada a tuturor strazilor din sector, precum si incarcarea zapezii si transportarea acesteia in afara Bucurestiului, in perimetre special amenajate de prestatorul de servicii. Ca asa stau lucrurile ne confirma si Florin Bolchis, vicepresedintele companiei Romprest, care ne-a declarat ca „prin contractul incheiat cu Primaria Sector 1 Romprest are obligatia sa curete toate strazile din sectorul 1 precum si sa ridice zapada si sa o transporte in locurile special amenajate din exteriorul Capitalei“.
Daca avem in vedere ca sezonul rece are 121 de zile, atunci rezulta ca o zi de iarna costa in sectorul 1, in medie, 23.553 euro, iar aceasta suma - calculata la un curs de schimb de 3,5 lei pentru un euro - este cu 10.000 euro mai mica fata de suma medie rezultata la nivelul Capitalei. „Pana in prezent, societatea Romprest a emis facturi in valoare de 800.000 lei pentru activitati de deszapezire“, ne-au transmis reprezentantii departamentului de comunicare din cadrul Primariei Sectorului 1, iar aceasta suma arata ca Romprest a facturat fiecare zi de deszapezire cu aproximativ 80.000 lei, adica aproximativ 24.000 euro.
Sectorul 5 nu lucreaza cu privati
Sectorul 5 este un alt exemplu unde deszapezirea nu este o afacere
foarte buna. De altfel, in sectorul pastorit de Marian Vanghelie, salubrizarea si deszapezirea nu reprezinta o afacere pentru firmele private, intrucat aceasta activitate este efectuata de Administratia Domeniului Public Sector 5, entitate finantata direct de Consiliul Local si care este, dupa cum afirma directorul Octavian Mirea, o institutie nonprofit. Potrivit lui Mirea, ADP Sector 5 are un buget anual (in care intra salarii, motorina, material antiderapant, spatii verzi si intretinere drumuri) de 2,7 milioane euro. Mai mult, acesta afirma ca ADP Sector 5 nu a depasit niciodata bugetul alocat, indiferent cat de rea a fost iarna. Asta si pentru ca, spune acelasi Mirea, atunci cand este nevoie, toti angajatii administratiei ies la deszapezire sau, dimpotriva, la curatenie. Daca aplicam acelasi algoritm de calcul folosit anterior, atunci ziua de iarna in sectorul 5 costa aproximativ 8.300 euro. Fara sa fim rautaciosi, trebuie sa spunem ca acest lucru se vede, intrucat sectorul 5 continua sa fie acoperit de nameti. Asta poate si pentru ca ADP se ocupa doar de deszapezirea a 637 de strazi din cele 920 arondate sectorului. Oricare ar fi insa situatia, remarcam ca o zi de deszapezire in sectorul 5 costa de patru ori mai putin comparativ cu media rezultata la nivelul Bucurestiului, care este de 33.000 euro.
Prigoana este platit la ora
Pentru sectorul 2, Consiliul Local a aprobat un buget pentru deszapezire in valoare de 11,5 milioane lei, dupa cum a declarat recent primarul Neculai Ontanu. Ca si pentru celelalte sectoare, perioada rece in sectorul doi masoara tot 121 de zile, asa ca metoda de calcul al zilei de iarna poate fi aplicata si aici. In consecinta, potrivit estimarilor noastre, ziua de iarna in sectorul 2 costa 27.154 euro. Prestatorul de servicii de deszapezire si salubritate, compania Supercom, a incheiat inca din 1999 un contract cu Primaria Sectorului 2, care va expira anul viitor. Pana atunci, Supercom va continua sa se remarce prin discretie, atat in ce priveste activitatea de salubrizare si deszapezire, cat si in relatia cu presa. Asta pentru ca, in momentul in care au fost solicitati sa ofere informatii, reprezentantii Supercom s-au ascuns in spatele secretarei. Aceasta s-a marginit sa ne retina numerele de telefon si sa ne informeze ca vom fi contactati de conducerea companiei imediat ce managerii isi vor gasi timpul necesar. Cum nu am fost sunati pana la inchiderea editiei, ne vedem nevoiti sa admitem ca managerii Supercom au fost extrem de ocupati, probabil cu deszapezirea.
O situatie mai speciala este cea a sectorului 3. Acolo, prestatorul de servicii de salubritate si deszapezire, compania Rosal, detinuta de omul de afaceri Silviu Prigoana, se ocupa doar de deszapezirea a 30% din totalul strazilor din sector, in baza unui contract incheiat in noiembrie 1999 si care este in vigoare pana in luna noiembrie a anului urmator. „In contractul de prestari servicii se prevede ca deszapezirea este obligatie a prestatorului de salubritate doar pentru 260 de strazi din cele 750 de strazi ale sectorului 3“, spune Silviu Prigoana, care arata si ca trotuarele nu sunt prinse in contract.
Totusi, Prigoana spune ca Rosal a facut deszapezire pe 80% din suprafata sectorului 3. In aceste conditii, Primaria Sectorului 3 a adoptat un sistem special de plata in cazul in care trebuie executata deszapezirea, respectiv plata cu ora de folosinta a utilajului de deszapezire. „Primaria Sector 3 plateste pentru activitatea de deszapezire suma de 191 lei pe ora de actiune a utilajului“, ne-a comunicat serviciul de presa al Primariei Sector 3. „Am scos la program 44 de utilaje, cu o suplimentare pana la 70 de utilaje in primele 12 ore de deszapezire, din prima zi de ninsoare, din noaptea de 2 spre 3 ianuarie“, ne-a explicat Silviu Prigoana. Potrivit acestuia, utilajele Rosal au lucrat in aceasta perioada 24 de ore din 24. Pentru Prigoana, actiunea de deszapezire sa incheiase inca de joia trecuta, insa utilajele Rosal au continuat sa lucreze pana la finele saptamanii, compania efectuand doar transportul zapezii rezultate din deszapezire. „Am intreprins aceasta actiune doar la rugamintea primarului Liviu Negoita“, spune Prigoana.
Pentru a vedea cat a costat ziua de deszapezire in sectorul 3, am luat in calcul ca in primele 12 ore de ninsoare au lucrat 114 utilaje. Asta inseamna ca in primele 12 ore s-au platit 261.288 lei, dupa care, in urmatoarele zece zile s-au mai platit 2.016.960 lei. Asta inseamna ca, in cele zece zile si jumatate de deszapezire, Rosal a incasat 2.278.248 lei. In consecinta, ziua de deszapezire a costat in sectorul trei circa 215.000 lei, adica 61.428 euro. Totusi, daca avem in vedere ca in sectorul 3 se plateste doar la ora efectiva de deszapezire, atunci costurile totale sunt mult mai mici. Daca am imparti suma platita acum la toate zilele scurse de la inceperea sezonului rece, atunci ziua de iarna in sectorul 3 ar costa doar 11.623 euro. Deloc rau pentru municipalitate.
REBU si Urban stiu cum sa faca bani din zapada
O afacere foarte buna au prins cei de la Urban SA, compania care a incheiat cu Primaria Sectorului 6, in 1999, un contract de prestari servicii de salubritate si deszapezire valabil pana la 16 noiembrie 2009. „Potrivit acestui contract si unui act aditional incheiat acum doi ani, Urban SA are ca obligatie deszapezirea a 448 de strazi“, ne-a comunicat serviciul de presa din cadrul Primariei Sector 6. Operatorul de salubritate acopera practic 70% din totalul strazilor, restul de 30% fiind in sarcina ADP Sector 6. Pentru perioada sezonului rece, in sectorul 6 s-au alocat 17 milioane lei, din care pana la sfarsitul lunii decembrie fusesera virati prestatorului 1.800.000 lei, suma aferenta perioadei 15 noiembrie-31 decembrie 2007. Interesant este ca Urban isi primeste banii indiferent daca este zapada sau nu. Conform sursei citate, „banii sunt virati prestatorului indiferent daca au cazut precipitatii sub forma de ninsoare sau nu“. Daca avem in vedere ca bugetul alocat perioadei de iarna este de 17 milioane lei si ca reprezentantii Primariei Sector 6 afirma ca in fiecare an ramane nefolosita 30% din suma alocata, atunci pentru o zi de iarna in sectorul 6 se platesc 28.099 euro. Si din nou suntem sub media pe Capitala.
Nu este greu de presupus ca Primaria Sector 4 este autoritatea locala care plateste cel mai bine ziua de deszapezire in Bucuresti. Daca avem in vedere ca viceprimarul Radu Silaghi a afirmat ca Primaria Sector 4 a alocat 27,8 milioane lei pentru perioada rece, atunci, prin aplicarea
procedurii de calcul folosita pentru toate celelalte sectoare, rezulta ca o zi de iarna in sectorul 4 costa 65.643 euro. Adica dublu fata de media la nivelul Capitalei si de peste sase ori mai mult decat se plateste in sectoarele 3 si 5. Marele castigator este operatorul de salubritate care lucreaza in sectorul 4, respectiv compania REBU. Aceasta firma
lucreaza in sectorul 6 in baza contractului de prestari servicii incheiat in luna noiembrie 1999, contract care este valabil pana la mijlocul lunii noiembrie 2009. Iar daca avem in vedere si tarifele practicate de REBU (33,52 lei pentru fiecare metru cub de zapada ridicat, adica de zece ori mai mult fata de cat se plateste in celelalte sectoare, unde tariful este de 1 euro pentru un metru cub) atunci costul zilei de iarna din sectorul 6 chiar nu mai surprinde. In aceste conditii, refuzul reprezentantilor REBU de a ne pune la dispozitie date
despre activitatea de deszapezire capata sens. Asta cu atat mai mult cu cat REBU nu face decat sa curete bulevardele si strazile principale din sector.
La nivelul Capitalei, pentru actiunile de deszapezire prevazute a avea loc in aceasta iarna, primariile de sector au alocat circa 83 milioane lei, adica aproape 24 milioane euro. Daca avem in vedere ca intre 15 noiembrie 2007 si 15 martie 2008 sunt 121 de zile, atunci rezulta ca o zi de iarna scoate din bugetul
Capitalei 198.347 euro. Altfel spus, fiecare sector plateste lucrarile specifice cu aproximativ 33.000 euro. Evident, intre cele sase sectoare exista diferente atat la nivelul modului de calcul si de realizare a platii pentru actiunea de deszapezire, cat si in ce priveste valoarea efectiva a serviciilor de deszapezire, ridicare si transport al zapezii cazute.
Sectorul 4 s-a dovedit cel mai prevazator, Consiliul Local aproband 27,8 milioane lei pentru sustinerea activitatilor specifice iernii. Pe pozitia a doua in acest clasament se afla sectorul 6, unde pentru deszapezire s-au alocat 17 milioane lei. La polul opus gasim sectorul 3, care se dovedeste foarte strans la punga, intrucat a alocat pentru actiunile de deszapezire doar 8 milioane lei. Edilii sectorului 5 sunt si ei destul de chivernisiti, pentru ca au alocat cu 0,75 milioane lei mai mult fata de sectorul 3. In fine, sume medii pentru sustinerea activitatilor de deszapezire si combaterea poleiului au fost alocate de sectoarele 1 si 2, unde pentru cele patru luni ale perioadei de iarna au fost prinse in bugete 10, respectiv 11,5 milioane lei.
Sectorul 1 sustine eficienta
Privita din punctul de vedere al autoritatilor locale, actiunea de deszapezire si tot ceea ce tine de aceasta pare sa fie cel mai bine organizata la nivelul sectorului 1. Fara sa cheltuiasca prea multi bani publici - a fost alocata suma de 10 milioane lei (2,85 milioane euro) -, edilii sectorului 1 au reusit sa impuna prestatorului de servicii de salubritate, compania Romprest, curatarea de zapada a tuturor strazilor din sector, precum si incarcarea zapezii si transportarea acesteia in afara Bucurestiului, in perimetre special amenajate de prestatorul de servicii. Ca asa stau lucrurile ne confirma si Florin Bolchis, vicepresedintele companiei Romprest, care ne-a declarat ca „prin contractul incheiat cu Primaria Sector 1 Romprest are obligatia sa curete toate strazile din sectorul 1 precum si sa ridice zapada si sa o transporte in locurile special amenajate din exteriorul Capitalei“.
Daca avem in vedere ca sezonul rece are 121 de zile, atunci rezulta ca o zi de iarna costa in sectorul 1, in medie, 23.553 euro, iar aceasta suma - calculata la un curs de schimb de 3,5 lei pentru un euro - este cu 10.000 euro mai mica fata de suma medie rezultata la nivelul Capitalei. „Pana in prezent, societatea Romprest a emis facturi in valoare de 800.000 lei pentru activitati de deszapezire“, ne-au transmis reprezentantii departamentului de comunicare din cadrul Primariei Sectorului 1, iar aceasta suma arata ca Romprest a facturat fiecare zi de deszapezire cu aproximativ 80.000 lei, adica aproximativ 24.000 euro.
Sectorul 5 nu lucreaza cu privati
Sectorul 5 este un alt exemplu unde deszapezirea nu este o afacere
foarte buna. De altfel, in sectorul pastorit de Marian Vanghelie, salubrizarea si deszapezirea nu reprezinta o afacere pentru firmele private, intrucat aceasta activitate este efectuata de Administratia Domeniului Public Sector 5, entitate finantata direct de Consiliul Local si care este, dupa cum afirma directorul Octavian Mirea, o institutie nonprofit. Potrivit lui Mirea, ADP Sector 5 are un buget anual (in care intra salarii, motorina, material antiderapant, spatii verzi si intretinere drumuri) de 2,7 milioane euro. Mai mult, acesta afirma ca ADP Sector 5 nu a depasit niciodata bugetul alocat, indiferent cat de rea a fost iarna. Asta si pentru ca, spune acelasi Mirea, atunci cand este nevoie, toti angajatii administratiei ies la deszapezire sau, dimpotriva, la curatenie. Daca aplicam acelasi algoritm de calcul folosit anterior, atunci ziua de iarna in sectorul 5 costa aproximativ 8.300 euro. Fara sa fim rautaciosi, trebuie sa spunem ca acest lucru se vede, intrucat sectorul 5 continua sa fie acoperit de nameti. Asta poate si pentru ca ADP se ocupa doar de deszapezirea a 637 de strazi din cele 920 arondate sectorului. Oricare ar fi insa situatia, remarcam ca o zi de deszapezire in sectorul 5 costa de patru ori mai putin comparativ cu media rezultata la nivelul Bucurestiului, care este de 33.000 euro.
Prigoana este platit la ora
Pentru sectorul 2, Consiliul Local a aprobat un buget pentru deszapezire in valoare de 11,5 milioane lei, dupa cum a declarat recent primarul Neculai Ontanu. Ca si pentru celelalte sectoare, perioada rece in sectorul doi masoara tot 121 de zile, asa ca metoda de calcul al zilei de iarna poate fi aplicata si aici. In consecinta, potrivit estimarilor noastre, ziua de iarna in sectorul 2 costa 27.154 euro. Prestatorul de servicii de deszapezire si salubritate, compania Supercom, a incheiat inca din 1999 un contract cu Primaria Sectorului 2, care va expira anul viitor. Pana atunci, Supercom va continua sa se remarce prin discretie, atat in ce priveste activitatea de salubrizare si deszapezire, cat si in relatia cu presa. Asta pentru ca, in momentul in care au fost solicitati sa ofere informatii, reprezentantii Supercom s-au ascuns in spatele secretarei. Aceasta s-a marginit sa ne retina numerele de telefon si sa ne informeze ca vom fi contactati de conducerea companiei imediat ce managerii isi vor gasi timpul necesar. Cum nu am fost sunati pana la inchiderea editiei, ne vedem nevoiti sa admitem ca managerii Supercom au fost extrem de ocupati, probabil cu deszapezirea.
O situatie mai speciala este cea a sectorului 3. Acolo, prestatorul de servicii de salubritate si deszapezire, compania Rosal, detinuta de omul de afaceri Silviu Prigoana, se ocupa doar de deszapezirea a 30% din totalul strazilor din sector, in baza unui contract incheiat in noiembrie 1999 si care este in vigoare pana in luna noiembrie a anului urmator. „In contractul de prestari servicii se prevede ca deszapezirea este obligatie a prestatorului de salubritate doar pentru 260 de strazi din cele 750 de strazi ale sectorului 3“, spune Silviu Prigoana, care arata si ca trotuarele nu sunt prinse in contract.
Totusi, Prigoana spune ca Rosal a facut deszapezire pe 80% din suprafata sectorului 3. In aceste conditii, Primaria Sectorului 3 a adoptat un sistem special de plata in cazul in care trebuie executata deszapezirea, respectiv plata cu ora de folosinta a utilajului de deszapezire. „Primaria Sector 3 plateste pentru activitatea de deszapezire suma de 191 lei pe ora de actiune a utilajului“, ne-a comunicat serviciul de presa al Primariei Sector 3. „Am scos la program 44 de utilaje, cu o suplimentare pana la 70 de utilaje in primele 12 ore de deszapezire, din prima zi de ninsoare, din noaptea de 2 spre 3 ianuarie“, ne-a explicat Silviu Prigoana. Potrivit acestuia, utilajele Rosal au lucrat in aceasta perioada 24 de ore din 24. Pentru Prigoana, actiunea de deszapezire sa incheiase inca de joia trecuta, insa utilajele Rosal au continuat sa lucreze pana la finele saptamanii, compania efectuand doar transportul zapezii rezultate din deszapezire. „Am intreprins aceasta actiune doar la rugamintea primarului Liviu Negoita“, spune Prigoana.
Pentru a vedea cat a costat ziua de deszapezire in sectorul 3, am luat in calcul ca in primele 12 ore de ninsoare au lucrat 114 utilaje. Asta inseamna ca in primele 12 ore s-au platit 261.288 lei, dupa care, in urmatoarele zece zile s-au mai platit 2.016.960 lei. Asta inseamna ca, in cele zece zile si jumatate de deszapezire, Rosal a incasat 2.278.248 lei. In consecinta, ziua de deszapezire a costat in sectorul trei circa 215.000 lei, adica 61.428 euro. Totusi, daca avem in vedere ca in sectorul 3 se plateste doar la ora efectiva de deszapezire, atunci costurile totale sunt mult mai mici. Daca am imparti suma platita acum la toate zilele scurse de la inceperea sezonului rece, atunci ziua de iarna in sectorul 3 ar costa doar 11.623 euro. Deloc rau pentru municipalitate.
REBU si Urban stiu cum sa faca bani din zapada
O afacere foarte buna au prins cei de la Urban SA, compania care a incheiat cu Primaria Sectorului 6, in 1999, un contract de prestari servicii de salubritate si deszapezire valabil pana la 16 noiembrie 2009. „Potrivit acestui contract si unui act aditional incheiat acum doi ani, Urban SA are ca obligatie deszapezirea a 448 de strazi“, ne-a comunicat serviciul de presa din cadrul Primariei Sector 6. Operatorul de salubritate acopera practic 70% din totalul strazilor, restul de 30% fiind in sarcina ADP Sector 6. Pentru perioada sezonului rece, in sectorul 6 s-au alocat 17 milioane lei, din care pana la sfarsitul lunii decembrie fusesera virati prestatorului 1.800.000 lei, suma aferenta perioadei 15 noiembrie-31 decembrie 2007. Interesant este ca Urban isi primeste banii indiferent daca este zapada sau nu. Conform sursei citate, „banii sunt virati prestatorului indiferent daca au cazut precipitatii sub forma de ninsoare sau nu“. Daca avem in vedere ca bugetul alocat perioadei de iarna este de 17 milioane lei si ca reprezentantii Primariei Sector 6 afirma ca in fiecare an ramane nefolosita 30% din suma alocata, atunci pentru o zi de iarna in sectorul 6 se platesc 28.099 euro. Si din nou suntem sub media pe Capitala.
Nu este greu de presupus ca Primaria Sector 4 este autoritatea locala care plateste cel mai bine ziua de deszapezire in Bucuresti. Daca avem in vedere ca viceprimarul Radu Silaghi a afirmat ca Primaria Sector 4 a alocat 27,8 milioane lei pentru perioada rece, atunci, prin aplicarea
procedurii de calcul folosita pentru toate celelalte sectoare, rezulta ca o zi de iarna in sectorul 4 costa 65.643 euro. Adica dublu fata de media la nivelul Capitalei si de peste sase ori mai mult decat se plateste in sectoarele 3 si 5. Marele castigator este operatorul de salubritate care lucreaza in sectorul 4, respectiv compania REBU. Aceasta firma
lucreaza in sectorul 6 in baza contractului de prestari servicii incheiat in luna noiembrie 1999, contract care este valabil pana la mijlocul lunii noiembrie 2009. Iar daca avem in vedere si tarifele practicate de REBU (33,52 lei pentru fiecare metru cub de zapada ridicat, adica de zece ori mai mult fata de cat se plateste in celelalte sectoare, unde tariful este de 1 euro pentru un metru cub) atunci costul zilei de iarna din sectorul 6 chiar nu mai surprinde. In aceste conditii, refuzul reprezentantilor REBU de a ne pune la dispozitie date
despre activitatea de deszapezire capata sens. Asta cu atat mai mult cu cat REBU nu face decat sa curete bulevardele si strazile principale din sector.
Bordeiul Francez
Doua tranzactii de pomina: Constanda a fost improprietarit cu Parcul Bordei in schimbul Satului Francez * Ieri, CGMB i-a inapoiat o parte din Satul Francez ca sa salveze Bordeiul
Consilierii generali ai Capitalei au salvat Parcul Bordei de la distrugere, insa pe un pret urias: l-a mai improprietarit pe Constanda cu un teren cu cladiri
cu tot in Satul Francez, in schimbul suprafetei din parc pe care omul de afaceri
ameninta sa amenajeze o baza de agrement.
Schimbul a fost perfectat printr-o hotarare votata de CGMB in sedinta de ieri, nu insa inainte de un adevarat concurs de "obiectii" din partea "vocalilor" PDL, PNL si PC
, lansate cu evidenta motivatie electorala. Dupa o ora si jumatate de circ, in care s-au evidentiat "colegii cu sange portocaliu" (actualii consilieri PDL Doru Prioteasa, Horatiu Tica, Lucian Duta) versus "candidatul la Primaria Sectorului 6" (Antonel Tanase, membru PNL), aparat de Victor Adir (PC). Cand s-a ajuns la vot, nimeni n-a votat impotriva, ci s-au inregistrat doar patru abtineri - printre care nu s-a regasit si numele "combatantului" liberal.
Proiectul a fost votat prin procedura de vot nominal, primind 32 de voturi "pentru" si patru abtineri. Anterior, consilierii municipali au votat un amendament prin care propuneau ca proiectul sa fie supus votului prin procedura de vot nominal. Potrivit Hotararii CGMB, Constanda va renunta la despagubirile de peste 17 milioane de euro pe care municipalitatea trebuie sa i le achite, la care se adaugau si penalitati de pana la 30 de milioane de euro, potrivit primarului general Adriean Videanu. De altfel, edilul Capitalei a fost de o cu totul alta parere decat noi privind schimbul de terenuri: "Nimeni nu pierde, nimeni nu castiga, se revine la situatia initiala. Municipalitatea ramane cu cea mai mare parte a Satului Francez, plus
clubul, si-si desfasoara activitatea in continuare. Constanda isi reia terenul pe care l-a avut, iar noi putem sa facem un parc, de data aceasta un parc adevarat in zona Bordei. Marele castigator va fi municipalitatea, pentru ca in primul rand s-a renuntat la executarea daunelor interese", a precizat edilul sef al Capitalei.
Videanu a avertizat ca "in cazul in care Constanda apuca sa execute conturile Primariei, nu se mai poate face nimic", precizand ca data de 18 ianuarie (adica astazi) municipalitatea va fi pusa in executare pentru plata despagubirilor acordate de instanta lui Constanda. Pentru cladirile construite de municipalitate pe acel teren din Satul Francez, Costica Constanda va despagubi Primaria Capitalei cu suma de bani platita de aceasta pentru ridicarea lor, a mai spus edilul-sef al Capitalei. "Constanda despagubeste Primaria pro-rata, la valoarea platita de Primarie si actualizata la zi. Vilele care fac obiectul discutiei cu Constanda fac in jur de vreo sapte milioane de euro, plus reactualizarea", a explicat Videanu. In plus, Capitala va putea avea un parc adevarat in zona Bordei, intrucat municipalitatea va da terenului destinatia exclusiva de spatiu verde.
In concluzie, dupa patru ani de scandal mediatic, Parcul Bordei - primit la schimb de proprietari, in baza Legii 10, pentru terenul Satului Francez - este "salvat" tot de Satul Francez. Insa actualul proprietar, Costica Costanda, are acum terenuri atat in Bordei, cat si in Satul Francez.
Consilierii generali ai Capitalei au salvat Parcul Bordei de la distrugere, insa pe un pret urias: l-a mai improprietarit pe Constanda cu un teren cu cladiri
cu tot in Satul Francez, in schimbul suprafetei din parc pe care omul de afaceri
ameninta sa amenajeze o baza de agrement.
Schimbul a fost perfectat printr-o hotarare votata de CGMB in sedinta de ieri, nu insa inainte de un adevarat concurs de "obiectii" din partea "vocalilor" PDL, PNL si PC
, lansate cu evidenta motivatie electorala. Dupa o ora si jumatate de circ, in care s-au evidentiat "colegii cu sange portocaliu" (actualii consilieri PDL Doru Prioteasa, Horatiu Tica, Lucian Duta) versus "candidatul la Primaria Sectorului 6" (Antonel Tanase, membru PNL), aparat de Victor Adir (PC). Cand s-a ajuns la vot, nimeni n-a votat impotriva, ci s-au inregistrat doar patru abtineri - printre care nu s-a regasit si numele "combatantului" liberal.
Proiectul a fost votat prin procedura de vot nominal, primind 32 de voturi "pentru" si patru abtineri. Anterior, consilierii municipali au votat un amendament prin care propuneau ca proiectul sa fie supus votului prin procedura de vot nominal. Potrivit Hotararii CGMB, Constanda va renunta la despagubirile de peste 17 milioane de euro pe care municipalitatea trebuie sa i le achite, la care se adaugau si penalitati de pana la 30 de milioane de euro, potrivit primarului general Adriean Videanu. De altfel, edilul Capitalei a fost de o cu totul alta parere decat noi privind schimbul de terenuri: "Nimeni nu pierde, nimeni nu castiga, se revine la situatia initiala. Municipalitatea ramane cu cea mai mare parte a Satului Francez, plus
clubul, si-si desfasoara activitatea in continuare. Constanda isi reia terenul pe care l-a avut, iar noi putem sa facem un parc, de data aceasta un parc adevarat in zona Bordei. Marele castigator va fi municipalitatea, pentru ca in primul rand s-a renuntat la executarea daunelor interese", a precizat edilul sef al Capitalei.
Videanu a avertizat ca "in cazul in care Constanda apuca sa execute conturile Primariei, nu se mai poate face nimic", precizand ca data de 18 ianuarie (adica astazi) municipalitatea va fi pusa in executare pentru plata despagubirilor acordate de instanta lui Constanda. Pentru cladirile construite de municipalitate pe acel teren din Satul Francez, Costica Constanda va despagubi Primaria Capitalei cu suma de bani platita de aceasta pentru ridicarea lor, a mai spus edilul-sef al Capitalei. "Constanda despagubeste Primaria pro-rata, la valoarea platita de Primarie si actualizata la zi. Vilele care fac obiectul discutiei cu Constanda fac in jur de vreo sapte milioane de euro, plus reactualizarea", a explicat Videanu. In plus, Capitala va putea avea un parc adevarat in zona Bordei, intrucat municipalitatea va da terenului destinatia exclusiva de spatiu verde.
In concluzie, dupa patru ani de scandal mediatic, Parcul Bordei - primit la schimb de proprietari, in baza Legii 10, pentru terenul Satului Francez - este "salvat" tot de Satul Francez. Insa actualul proprietar, Costica Costanda, are acum terenuri atat in Bordei, cat si in Satul Francez.
Credite imobiliare pe 40 ani fără avans
Relaxarea condiţiilor de creditare demarată în primăvara anului trecut nu înseamnă neapărat eliminarea avansului, creşterea gradului de îndatorare sau perioade mai mari de rambursare. Fiecare bancă dintre cele care au trecut de Banca Naţională şi-a adaptat oferta
în funcţie de segmentul de piaţă vizat.
De precizat, însă, că proporţional cu „facilităţile” acordate cresc şi costurile aferente acestor credite. Există instituţii bancare unde avansul mai mic înseamnă dobândă mai mare sau comisioane suplimentare, care pot ajunge şi la 1-2 procente lunar.
Până în prezent, BNR a aprobat relaxarea normelor de creditare pentru 16 bănci, ceea ce înseamnă o treime dintre cele existente pe piaţa românească. Instituţiile în cauză pot acorda credite cu avans cuprins între 0 şi 20%, precum şi un grad de îndatorare mai mare de 40%.
Lista băncilor care acordă credite relaxate include Alpha Bank, BRD, Volksbank, BCR, ATE Bank, Banca Transilvania, CEC, Leumi Bank, Credit Europe Bank, Romanian International Bank (RIB), Egnatia Bank, Raiffeisen Bank, Millennium şi OTP Bank. Acestora li se alătură alte două instituţii de finanţare, ING şi Banca Italo-Romena acestea funcţionând în România ca sucursale ale băncii mamă.
Avans de 15%
Doar şase dintre cele 16 bănci acceptă un grad de îndatorare de 70%, asta doar pentru clienţii cu venituri foarte mari.
Totodată, zece din cele 16 bănci acordă credite ipotecare fără avans, restul impunând solicitantului să scoată din buzunar o sumă egală cu cel puţin 15% din valoarea achiziţie. În cele două tabere, cea cu grad maxim de îndatorare şi avans 0%, se regăsesc doar OTP Bank, BRD, Banca Transilvania, Leumi Bank şi Raiffeisen.
Pentru ca rata lunară să fie cât mai mică, creditul trebuie să se întindă pe o perioadă cât mai lungă. Dintre cele 16 instituţii, Raiffeisen este singura bancă care acordă credite pe o perioadă de până la 40 ani, în timp ce Banca Românească, Egnatia şi Casa de Economii
şi Consemnaţiuni te creditează pe cel mult 35 de ani. La Banca Transilvania, Volksbank sau BCR se poate semna doar pentru un credit pe 30 de ani.
Grad de îndatorare în funcţie de venituri
Cei care se gândesc să se îndatoreze până la limita superioară la bancă pentru a face o investiţie imobiliară, indiferent că este vorba de achiziţie sau construcţie, fără să scoată din buzunarul propriu un leu trebuie să ştie că este obligatoriu să îndeplinească câteva condiţii suplimentare. Astfel, la Alpha Bank, gradul de îndatorare poate urca la 65% doar în cazul acelor persoane care au un venit lunar de cel puţin 1.501 euro. Pentru toţi ceilalţi solicitanţi gradul maxim de îndatorare este de 55%. Tot în funcţie de valoarea câştigului salarial se modifică şi procentul avansului, iar cu cât acesta din urmă este mai mic se majorează dobânda.
La BCR, instituţie care a anunţat la începutul acestei săptămâni că va acorda credite cu avans 0%, dobânda pentru un astfel de credit este cu 0,4 puncte procentuale mai mare decât cea pentru creditele similare cu avans.
Dacă dobânda nu se modifică în situaţia în care scade valoarea avansului, cu siguranţă vor creşte alte costuri
adiacente creditului. La Volksbank, indiferent că dai 0% sau 25% avans, dobânda nominală este aceeaşi, 5,95% pentru creditele în euro.
În schimb diferă substanţial procentul comisionului de risc care se plăteşte lunar şi se aplică la sold. Dacă avansul este 0%, acest comision este 0.254% , în timp ce în situaţia în care aportul propriu este 25%, acesta este de 0.165%.
în funcţie de segmentul de piaţă vizat.
De precizat, însă, că proporţional cu „facilităţile” acordate cresc şi costurile aferente acestor credite. Există instituţii bancare unde avansul mai mic înseamnă dobândă mai mare sau comisioane suplimentare, care pot ajunge şi la 1-2 procente lunar.
Până în prezent, BNR a aprobat relaxarea normelor de creditare pentru 16 bănci, ceea ce înseamnă o treime dintre cele existente pe piaţa românească. Instituţiile în cauză pot acorda credite cu avans cuprins între 0 şi 20%, precum şi un grad de îndatorare mai mare de 40%.
Lista băncilor care acordă credite relaxate include Alpha Bank, BRD, Volksbank, BCR, ATE Bank, Banca Transilvania, CEC, Leumi Bank, Credit Europe Bank, Romanian International Bank (RIB), Egnatia Bank, Raiffeisen Bank, Millennium şi OTP Bank. Acestora li se alătură alte două instituţii de finanţare, ING şi Banca Italo-Romena acestea funcţionând în România ca sucursale ale băncii mamă.
Avans de 15%
Doar şase dintre cele 16 bănci acceptă un grad de îndatorare de 70%, asta doar pentru clienţii cu venituri foarte mari.
Totodată, zece din cele 16 bănci acordă credite ipotecare fără avans, restul impunând solicitantului să scoată din buzunar o sumă egală cu cel puţin 15% din valoarea achiziţie. În cele două tabere, cea cu grad maxim de îndatorare şi avans 0%, se regăsesc doar OTP Bank, BRD, Banca Transilvania, Leumi Bank şi Raiffeisen.
Pentru ca rata lunară să fie cât mai mică, creditul trebuie să se întindă pe o perioadă cât mai lungă. Dintre cele 16 instituţii, Raiffeisen este singura bancă care acordă credite pe o perioadă de până la 40 ani, în timp ce Banca Românească, Egnatia şi Casa de Economii
şi Consemnaţiuni te creditează pe cel mult 35 de ani. La Banca Transilvania, Volksbank sau BCR se poate semna doar pentru un credit pe 30 de ani.
Grad de îndatorare în funcţie de venituri
Cei care se gândesc să se îndatoreze până la limita superioară la bancă pentru a face o investiţie imobiliară, indiferent că este vorba de achiziţie sau construcţie, fără să scoată din buzunarul propriu un leu trebuie să ştie că este obligatoriu să îndeplinească câteva condiţii suplimentare. Astfel, la Alpha Bank, gradul de îndatorare poate urca la 65% doar în cazul acelor persoane care au un venit lunar de cel puţin 1.501 euro. Pentru toţi ceilalţi solicitanţi gradul maxim de îndatorare este de 55%. Tot în funcţie de valoarea câştigului salarial se modifică şi procentul avansului, iar cu cât acesta din urmă este mai mic se majorează dobânda.
La BCR, instituţie care a anunţat la începutul acestei săptămâni că va acorda credite cu avans 0%, dobânda pentru un astfel de credit este cu 0,4 puncte procentuale mai mare decât cea pentru creditele similare cu avans.
Dacă dobânda nu se modifică în situaţia în care scade valoarea avansului, cu siguranţă vor creşte alte costuri
adiacente creditului. La Volksbank, indiferent că dai 0% sau 25% avans, dobânda nominală este aceeaşi, 5,95% pentru creditele în euro.
În schimb diferă substanţial procentul comisionului de risc care se plăteşte lunar şi se aplică la sold. Dacă avansul este 0%, acest comision este 0.254% , în timp ce în situaţia în care aportul propriu este 25%, acesta este de 0.165%.
Noua taxa auto, stabilita pe 31 ianuarie
Noul sistem de calculare a taxei auto a fost aprobat de Comisia Europeana, a declarat seful Departamentului pentru Afaceri
Europene, Adrian Ciocanea. „S-a hotarât ca saptamâna viitoare sa se definitiveze ultimele detalii, astfel încât pâna pe 31 ianuarie sa poata fi emisa ordonanta de modificare a legislatiei în domeniu“, a spus Ciocanea. Potrivit noilor modificari, valoarea taxei auto
va creste chiar si de aproape trei ori în cazul masinilor noi, urmând sa scada proportional cu vechimea, în cazul autovehiculelor cu aceeasi cilindree si încadrate în aceeasi norma de poluare euro. Daca taxa actuala pentru o masina noua cu norma de poluare Euro 4 si cu cilindree de 1.400-1.600 de centimetri cubi (cmc) este de putin peste 100 euro, în noua formula pe care Executivul o propune Comisiei, aceasta creste pâna la mai mult de 400 euro.
În acelasi timp, ea scade o data
cu vechimea masinii, ajungând ca acelasi automobil, dar vechi de doi ani, sa fie taxat cu o suma mai mica cu 15%. În cazul unei masini noi Euro 4 cu motor de 1.600 cmc, taxa de prima înmatriculare va fi de circa 460 euro, urmând sa scada progresiv în functie de vechimea masinii. O masina de acelasi tip si cu motorizare de peste 1.900 cmc va fi înmatriculata pentru o suma ce se apropie de 1.000 euro. Cele mai noi masini de tip Euro 3 cu cilindree de 1.400-1600 de centimetri cubi vor fi înmatriculate contra unei sume de aproape 1.000 de euro. Cuantumul scade si în acest caz în functie de vechimea masinii. Pe noul sistem de calcul al taxei, cea mai mare valoare a acesteia este de circa 5.500 euro, fiind valabila în cazul unei masini non-Euro cu cilindreea de peste 3.000 cmc, veche de circa zece ani.
Românii din strainatate vor taxa auto zero
Asociatia Românilor din Italia (ARI) solicita Guvernului ca românii din strainatate care detin autovehicule sa nu plateasca taxa de prima înmatriculare. „Vor avea de câstigat posesorii de autovehicule, prin economii importante la politele auto, care în Occident sunt de câteva ori mai mari decât în România, va avea de câstigat statul român, pentru ca societatile de asigurare românesti platitoare de taxe în România vor avea încasari de la sute de mii de noi clienti“, se arata intr-un comunicat ARI, citat de Mediafax. Asociatia sustine ca varianta propusa ar însemna pentru România „o infuzie de capital continua, foarte mare“, întrucât multi români din strainatate vor opta pentru înmatricularea masinilor pe piata locala. „Estimam ca numarul de proprietari de autoturisme români din Europa depaseste un milion, si asta se poate constata în perioada de vacanta, când românii se întorc acasa. Doar în Italia sunt cel putin 500.000 de români cu permis auto“, se mai arata in comunicatul ARI.
Asociatia Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA) propune cresterea numarului de masini casate prin Programul
national de reînnoire a parcului auto la 100.000 unitati, fata de 16.500 în 2007, a spus vicepresedintele APIA, Brent Valmar. „Programul ar putea fi extins si pentru camioane
. În legatura cu evolutia pietei auto în acest an, sunt circumspect asupra cresterii acesteia în tendinta ultimilor ani din cauza modificarilor pe care le va suferi formula de calcul a taxei de prima înmatriculare“, a spus Valmar.
Europene, Adrian Ciocanea. „S-a hotarât ca saptamâna viitoare sa se definitiveze ultimele detalii, astfel încât pâna pe 31 ianuarie sa poata fi emisa ordonanta de modificare a legislatiei în domeniu“, a spus Ciocanea. Potrivit noilor modificari, valoarea taxei auto
va creste chiar si de aproape trei ori în cazul masinilor noi, urmând sa scada proportional cu vechimea, în cazul autovehiculelor cu aceeasi cilindree si încadrate în aceeasi norma de poluare euro. Daca taxa actuala pentru o masina noua cu norma de poluare Euro 4 si cu cilindree de 1.400-1.600 de centimetri cubi (cmc) este de putin peste 100 euro, în noua formula pe care Executivul o propune Comisiei, aceasta creste pâna la mai mult de 400 euro.
În acelasi timp, ea scade o data
cu vechimea masinii, ajungând ca acelasi automobil, dar vechi de doi ani, sa fie taxat cu o suma mai mica cu 15%. În cazul unei masini noi Euro 4 cu motor de 1.600 cmc, taxa de prima înmatriculare va fi de circa 460 euro, urmând sa scada progresiv în functie de vechimea masinii. O masina de acelasi tip si cu motorizare de peste 1.900 cmc va fi înmatriculata pentru o suma ce se apropie de 1.000 euro. Cele mai noi masini de tip Euro 3 cu cilindree de 1.400-1600 de centimetri cubi vor fi înmatriculate contra unei sume de aproape 1.000 de euro. Cuantumul scade si în acest caz în functie de vechimea masinii. Pe noul sistem de calcul al taxei, cea mai mare valoare a acesteia este de circa 5.500 euro, fiind valabila în cazul unei masini non-Euro cu cilindreea de peste 3.000 cmc, veche de circa zece ani.
Românii din strainatate vor taxa auto zero
Asociatia Românilor din Italia (ARI) solicita Guvernului ca românii din strainatate care detin autovehicule sa nu plateasca taxa de prima înmatriculare. „Vor avea de câstigat posesorii de autovehicule, prin economii importante la politele auto, care în Occident sunt de câteva ori mai mari decât în România, va avea de câstigat statul român, pentru ca societatile de asigurare românesti platitoare de taxe în România vor avea încasari de la sute de mii de noi clienti“, se arata intr-un comunicat ARI, citat de Mediafax. Asociatia sustine ca varianta propusa ar însemna pentru România „o infuzie de capital continua, foarte mare“, întrucât multi români din strainatate vor opta pentru înmatricularea masinilor pe piata locala. „Estimam ca numarul de proprietari de autoturisme români din Europa depaseste un milion, si asta se poate constata în perioada de vacanta, când românii se întorc acasa. Doar în Italia sunt cel putin 500.000 de români cu permis auto“, se mai arata in comunicatul ARI.
Asociatia Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA) propune cresterea numarului de masini casate prin Programul
national de reînnoire a parcului auto la 100.000 unitati, fata de 16.500 în 2007, a spus vicepresedintele APIA, Brent Valmar. „Programul ar putea fi extins si pentru camioane
. În legatura cu evolutia pietei auto în acest an, sunt circumspect asupra cresterii acesteia în tendinta ultimilor ani din cauza modificarilor pe care le va suferi formula de calcul a taxei de prima înmatriculare“, a spus Valmar.
Germania ameninta Nokia cu blocarea subventiilor UE
Guvernul german a finantat din fonduri publice, cu 80 de milioane de euro, construirea fabricii de la Bochum a companiei finlandeze.
Guvernul german a cerut corporatiei Nokia sa reconsidere inchiderea fabricii de telefoane mobile de la Bochum, Germania, pe care o considera o decizie ce aduce prejudicii importante statului, informeaza agentia de stiri Reuters.
In urma acestei decizii, peste 2.300 de oameni isi vor pierde locurile de munca. Mai mult, guvernul german spune ca pierderile tarii sale sunt si mai mari, deoarece Germania a finantat din fonduri publice, cu 80 de milioane de euro, construirea fabricii de la Bochum.
Nokia intentioneaza sa inchida aceasta fabrica la mijlocul acestui an si sa transfere productia in principal la noua facilitate construita in Romania, in comuna Jucu, judetul Cluj. In momentul in care va functiona la capacitate maxima, aceasta va avea peste 3.500 de angajati.
Ministrul economiei din Germania ameninta ca, daca Nokia nu se razgandeste in privinta inchiderii fabricii, va face tot posibilul pentru a bloca sprijinul pe care compania finlandeza il primeste de la comunitatea europeana in problema relocarii fabricii.
El vede aceasta relocare a activitatii ca fiind finantata de Uniunea Europeana prin intermediul fondurilor structurale. UE a finantat ridicarea parcului industrial de la Jucu.
Analistii cred ca plecarea Nokia din Germania ar putea crea un precedent periculos - si alte companii de la ei s-ar putea gandi la relocarea productiei spre state cu mana de lucru mult mai ieftina. De aceea, guvernul german nu poate accepta usor o asemenea situatie.
Nokia, asemanata cu o insecta daunatoare
Compania finlandeza a fost atacata dur si de premierul landului Renania de Nord-Westfalia, care a spus ca Nokia seamana cu o „lacusta subventionata”, facand aluzie la insecta care dupa ce pustieste un loc se muta in altul.
„Decizia noastra este bazata pe o consideratie atenta a faptelor. Am ajuns astfel la concluzia ca fabrica de la Bochum nu este competitiva”, a raspuns Arja Suominen, purtatorul de cuvant al Nokia.
Romania, mult mai ieftina
Angajatii de pe liniile de productie din Romania vor avea in medie un salariu net lunar de aproximativ 800 de lei, plus tichete de masa
, iar cei cu studii superioare vor primi circa 1.500 de lei, sume mult mai mici
decat cele pe care le castiga angajatii Nokia din Germania. In aceste conditii, fabrica de la Jucu, Cluj, are sanse sa fie foarte „competitiva”.
Alte voci au sustinut ca motivul prezentat de Nokia - ca fabrica din Germania nu este suficient de competitiva -, este o rusine pentru companie, care ar fi trebuit sa faca in asa fel incat sa beneficieze de pe urma competitivitatii de care da dovada economia germana la nivel mondial.
Guvernul german ar putea accepta decizia Nokia in cazul in care oamenii nu sunt disponibilizati. Nimeni nu stie insa ce ar putea face finlandezii cu acesti oameni, atata vreme cat fabrica se va inchide. Se estimeaza ca numarul total al celor care-si vor pierde locul de munca in urma inchiderii fabricii este mai mare de 4.000. Multi dintre acestia lucreaza pentru firme
care au diferite contracte cu fabrica Nokia.
România, suspectata ca a finantat fabrica de la Jucu
Oficialii germani au sustinut ca România a finantat construirea fabricii de la Jucu. Parlamentarul european Iuliu Winkler (UDMR), membru al Comisiei pentru Comert International (INTA) a legislativului european, sustine ca investitia Nokia din judetul Cluj nu a beneficiat de niciun ajutor de stat.
„Alegerea României de catre Compania Nokia s-a datorat avantajelor competitive pe care mediul economic din tara noastra le prezinta in acest moment, respectiv regimul favorabil de impozitare, costul relativ scazut al fortei de munca in conditiile unei inalte calificari a acesteia. Mediul economic din România este atractiv pentru investitorii din domeniul IT&C”, a declarat el.
Europarlamentarul român precizeaza ca suspiciunea referitoare la acordarea unui ajutor de stat pentru relocarea capacitatii de productie a companiei Nokia din Germania in România este complet nefondata. „Au fost alocate fonduri pentru dezvoltare
regionala pentru realizarea infrastructurii
unui parc industrial in judetul Cluj, in care, alaturi de Nokia, vor fi realizate capacitati de productie si ale altor companii. E vorba despre fonduri regionale corect utilizate”, a adaugat Winkler
Guvernul german a cerut corporatiei Nokia sa reconsidere inchiderea fabricii de telefoane mobile de la Bochum, Germania, pe care o considera o decizie ce aduce prejudicii importante statului, informeaza agentia de stiri Reuters.
In urma acestei decizii, peste 2.300 de oameni isi vor pierde locurile de munca. Mai mult, guvernul german spune ca pierderile tarii sale sunt si mai mari, deoarece Germania a finantat din fonduri publice, cu 80 de milioane de euro, construirea fabricii de la Bochum.
Nokia intentioneaza sa inchida aceasta fabrica la mijlocul acestui an si sa transfere productia in principal la noua facilitate construita in Romania, in comuna Jucu, judetul Cluj. In momentul in care va functiona la capacitate maxima, aceasta va avea peste 3.500 de angajati.
Ministrul economiei din Germania ameninta ca, daca Nokia nu se razgandeste in privinta inchiderii fabricii, va face tot posibilul pentru a bloca sprijinul pe care compania finlandeza il primeste de la comunitatea europeana in problema relocarii fabricii.
El vede aceasta relocare a activitatii ca fiind finantata de Uniunea Europeana prin intermediul fondurilor structurale. UE a finantat ridicarea parcului industrial de la Jucu.
Analistii cred ca plecarea Nokia din Germania ar putea crea un precedent periculos - si alte companii de la ei s-ar putea gandi la relocarea productiei spre state cu mana de lucru mult mai ieftina. De aceea, guvernul german nu poate accepta usor o asemenea situatie.
Nokia, asemanata cu o insecta daunatoare
Compania finlandeza a fost atacata dur si de premierul landului Renania de Nord-Westfalia, care a spus ca Nokia seamana cu o „lacusta subventionata”, facand aluzie la insecta care dupa ce pustieste un loc se muta in altul.
„Decizia noastra este bazata pe o consideratie atenta a faptelor. Am ajuns astfel la concluzia ca fabrica de la Bochum nu este competitiva”, a raspuns Arja Suominen, purtatorul de cuvant al Nokia.
Romania, mult mai ieftina
Angajatii de pe liniile de productie din Romania vor avea in medie un salariu net lunar de aproximativ 800 de lei, plus tichete de masa
, iar cei cu studii superioare vor primi circa 1.500 de lei, sume mult mai mici
decat cele pe care le castiga angajatii Nokia din Germania. In aceste conditii, fabrica de la Jucu, Cluj, are sanse sa fie foarte „competitiva”.
Alte voci au sustinut ca motivul prezentat de Nokia - ca fabrica din Germania nu este suficient de competitiva -, este o rusine pentru companie, care ar fi trebuit sa faca in asa fel incat sa beneficieze de pe urma competitivitatii de care da dovada economia germana la nivel mondial.
Guvernul german ar putea accepta decizia Nokia in cazul in care oamenii nu sunt disponibilizati. Nimeni nu stie insa ce ar putea face finlandezii cu acesti oameni, atata vreme cat fabrica se va inchide. Se estimeaza ca numarul total al celor care-si vor pierde locul de munca in urma inchiderii fabricii este mai mare de 4.000. Multi dintre acestia lucreaza pentru firme
care au diferite contracte cu fabrica Nokia.
România, suspectata ca a finantat fabrica de la Jucu
Oficialii germani au sustinut ca România a finantat construirea fabricii de la Jucu. Parlamentarul european Iuliu Winkler (UDMR), membru al Comisiei pentru Comert International (INTA) a legislativului european, sustine ca investitia Nokia din judetul Cluj nu a beneficiat de niciun ajutor de stat.
„Alegerea României de catre Compania Nokia s-a datorat avantajelor competitive pe care mediul economic din tara noastra le prezinta in acest moment, respectiv regimul favorabil de impozitare, costul relativ scazut al fortei de munca in conditiile unei inalte calificari a acesteia. Mediul economic din România este atractiv pentru investitorii din domeniul IT&C”, a declarat el.
Europarlamentarul român precizeaza ca suspiciunea referitoare la acordarea unui ajutor de stat pentru relocarea capacitatii de productie a companiei Nokia din Germania in România este complet nefondata. „Au fost alocate fonduri pentru dezvoltare
regionala pentru realizarea infrastructurii
unui parc industrial in judetul Cluj, in care, alaturi de Nokia, vor fi realizate capacitati de productie si ale altor companii. E vorba despre fonduri regionale corect utilizate”, a adaugat Winkler
Justitie pe masura
Pentru justitia revolutionara, termen folosit cu placere de dictatori, vina nu putea sa aiba nuante pentru ca sistemul
trebuia sa fie justificat printr-un spectacol popular enorm.
In vremuri tulburi, masurile nu pot fi decat extreme. Aceasta a fost credinta absoluta a tuturor dictatorilor, fie ei mai mari sau mai marunti. In functie de acest principiu au imaginat un fel de inginerie sociala a dreptatii care trebuia sa fie pe masura puterii pe care si-o doreau. Absoluta si, ca urmare, operand doar in registrul fundamental: totul trebuia sa fie alb sau negru absolut. Pentru justitia revolutionara, termen folosit cu neostoita placere de dictatori, vina nu putea sa aiba nuante pentru ca sistemul trebuia sa fie justificat la maximum printr-un spectacol popular enorm, printr-o punere in scena riguroasa si impresionanta, in care actorii jucau dupa noile reguli ale protocolului terorii.
Conform acestei logici, cine ajungea in fata tribunalelor revolutionare era oricum vinovat si oricum trebuia sa moara. Nu despre asta era vorba. Intrebarea era cum pedepsirea vinovatilor avea sa transmita populatiei un mesaj anume, cel al implacabilitatii absolute a puterii celui care manevreaza jocul. Si pentru asta trebuia ca vinovatii sa se confeseze public, sa-si marturiseasca nimicnicia si participarea directa la un urias si nesfarsit complot contra-revolutionar. Sa spuna acolo, in sala de judecata, in genunchi, cat de ticalosi au fost si cum, in ultima clipa, se caiesc pentru faptele lor.
Exista o traditie a terorii deschisa de un discurs celebru, cel tinut la 3 decembrie 1792 in Conventie de Maximilien de Robespierre in timpul procesului intentat impotriva regelui Ludovic al XVI-lea. "Nu este nevoie de proces. Ludovic nu este un acuzat si voi nu sunteti judecatori; sunteti, nu puteti fi altceva decat oameni de stat si reprezentantii natiunii. Nu aveti de dat o sentinta impotriva sau in favoarea unui om, ci aveti de luat o masura de salvare publica, aveti de exercitat un act al Providentei nationale... Ludovic nu poate fi judecat, este deja condamnat... Daca este inocent, atunci ce se intampla cu Revolutia?; caci fie este condamnat, fie Republica nu este binecuvantata..."
Logica era sinistra, simpla si eficace. Si nu putea avea replica. Intr-adevar, din punctul lor de vedere, justitia era, trebuia sa fie a lor pentru ca a lor era si puterea. Saint Just rezuma sistemul terorii atunci cand exclama: "Daca Regele este inocent, atunci Revolutia este vinovata!". Cine era vinovat trebuia sa moara. Iar cine are puterea, pe perioada in care o detine, nu poate fi vinovat. Atunci, la fel ca si acum.
Peste timp
, ii face ecou un rationament similar, care a dus la condamnarea rapida si trimiterea la moarte sau in lagarele siberiene a zeci de milioane de oameni. Caci iata ce spunea Stalin in timpul marilor procese din 1937: "Toti cei care vor incerca prin gandurile lor sa slabeasca puterea Statului Sovietic, da, fie si numai prin gandurile lor, vor fi considerati ca dusmani pe care-i vom distruge in intregime, ca pe un clan... in aceasta lupta impotriva fascismului, sigur ca vor exista si niste victime inocente. Dar acum lansam un atac foarte important impotriva dusmanilor nostri si nu trebuie sa ne facem prea multe probleme daca mai dam peste unul sau altul. Mai bine sa sufere zece inocenti decat sa lasi sa scape un spion...".
Cat de departe suntem de justitia revolutionara si principiile sale absolute si cat de aproape de ceea ce am spus ca dorim sa avem, adica o justitie neimplicata politic si exprimand doar cerintele statului de drept? Nu sunt foarte sigur daca cineva poate sa dea un raspuns cert la aceasta intrebare in Romania europeana a anului 2007. Dumneavoastra puteti s-o faceti?
trebuia sa fie justificat printr-un spectacol popular enorm.
In vremuri tulburi, masurile nu pot fi decat extreme. Aceasta a fost credinta absoluta a tuturor dictatorilor, fie ei mai mari sau mai marunti. In functie de acest principiu au imaginat un fel de inginerie sociala a dreptatii care trebuia sa fie pe masura puterii pe care si-o doreau. Absoluta si, ca urmare, operand doar in registrul fundamental: totul trebuia sa fie alb sau negru absolut. Pentru justitia revolutionara, termen folosit cu neostoita placere de dictatori, vina nu putea sa aiba nuante pentru ca sistemul trebuia sa fie justificat la maximum printr-un spectacol popular enorm, printr-o punere in scena riguroasa si impresionanta, in care actorii jucau dupa noile reguli ale protocolului terorii.
Conform acestei logici, cine ajungea in fata tribunalelor revolutionare era oricum vinovat si oricum trebuia sa moara. Nu despre asta era vorba. Intrebarea era cum pedepsirea vinovatilor avea sa transmita populatiei un mesaj anume, cel al implacabilitatii absolute a puterii celui care manevreaza jocul. Si pentru asta trebuia ca vinovatii sa se confeseze public, sa-si marturiseasca nimicnicia si participarea directa la un urias si nesfarsit complot contra-revolutionar. Sa spuna acolo, in sala de judecata, in genunchi, cat de ticalosi au fost si cum, in ultima clipa, se caiesc pentru faptele lor.
Exista o traditie a terorii deschisa de un discurs celebru, cel tinut la 3 decembrie 1792 in Conventie de Maximilien de Robespierre in timpul procesului intentat impotriva regelui Ludovic al XVI-lea. "Nu este nevoie de proces. Ludovic nu este un acuzat si voi nu sunteti judecatori; sunteti, nu puteti fi altceva decat oameni de stat si reprezentantii natiunii. Nu aveti de dat o sentinta impotriva sau in favoarea unui om, ci aveti de luat o masura de salvare publica, aveti de exercitat un act al Providentei nationale... Ludovic nu poate fi judecat, este deja condamnat... Daca este inocent, atunci ce se intampla cu Revolutia?; caci fie este condamnat, fie Republica nu este binecuvantata..."
Logica era sinistra, simpla si eficace. Si nu putea avea replica. Intr-adevar, din punctul lor de vedere, justitia era, trebuia sa fie a lor pentru ca a lor era si puterea. Saint Just rezuma sistemul terorii atunci cand exclama: "Daca Regele este inocent, atunci Revolutia este vinovata!". Cine era vinovat trebuia sa moara. Iar cine are puterea, pe perioada in care o detine, nu poate fi vinovat. Atunci, la fel ca si acum.
Peste timp
, ii face ecou un rationament similar, care a dus la condamnarea rapida si trimiterea la moarte sau in lagarele siberiene a zeci de milioane de oameni. Caci iata ce spunea Stalin in timpul marilor procese din 1937: "Toti cei care vor incerca prin gandurile lor sa slabeasca puterea Statului Sovietic, da, fie si numai prin gandurile lor, vor fi considerati ca dusmani pe care-i vom distruge in intregime, ca pe un clan... in aceasta lupta impotriva fascismului, sigur ca vor exista si niste victime inocente. Dar acum lansam un atac foarte important impotriva dusmanilor nostri si nu trebuie sa ne facem prea multe probleme daca mai dam peste unul sau altul. Mai bine sa sufere zece inocenti decat sa lasi sa scape un spion...".
Cat de departe suntem de justitia revolutionara si principiile sale absolute si cat de aproape de ceea ce am spus ca dorim sa avem, adica o justitie neimplicata politic si exprimand doar cerintele statului de drept? Nu sunt foarte sigur daca cineva poate sa dea un raspuns cert la aceasta intrebare in Romania europeana a anului 2007. Dumneavoastra puteti s-o faceti?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
