Programul spatial american si viitorul ISS - sub semnul intrebarii

Pierderea navetei spatiale Columbia si cauzele inca neelucidate care au dus la tragedia de sambata pun sub semnul intrebarii intregul program spatial american si, odata cu el, insusi viitorul Statiei Spatiale Internationale (ISS), o ambitioasa intreprindere internationala care, in ciuda cooperarii celorlalte puteri spatiale ale lumii, este puternic dependenta de locomotiva tehnologiei americane. Imediat dupa tragedie, presedintele George W. Bush a promis americanilor si intregii lumi ca America va continua sa trimita oameni in spatiu si isi va continua explorarea spatiala. Ieri, oficialitati americane anuntau chiar ca presedintele intentioneaza ca, dupa ani de reduceri bugetare, fondurile alocate NASA pentru 2004 sa creasca cu 500 de milioane de dolari. Cu toate acestea, pe langa incertitudinile votului din Congres asupra bugetului (care prefigureaza deficite record pentru 2003 si 2004 - 307 si, respectiv, 304 miliarde de dolari), este greu de prevazut cat de repede vor putea SUA sa isi reia in siguranta programul spatial, dupa consemnarea la sol, pana la clarificarea cauzelor tragediei de sambata, a celorlalte trei navete ramase in componenta flotei NASA. Aceasta, in conditiile in care accidentul Columbiei ridica rata fatalitatii misiunilor navetelor spatiale americane la doua accidente mortale per 113 zboruri - o cifra care depaseste si cele mai pesimiste estimari din trecut care vorbeau de un accident fatal la 100 de zboruri. Incertitudinile programului spatial american se reflecta direct asupra Statiei Spatiale Internationale. Tot mai multe voci din lumea stiintifica si din mass-media exprima ingrijorare in aceste zile cu privire la viitorul ISS si la soarta celor trei membri ai echipajului - doi americani si un rus - aflati in continuare pe orbita in misiunea supranumita Expeditia 6. Timpul pe care ei il vor mai petrece la bordul statiei este in acest moment necunoscut. Viitoarea vizita pe ISS, dupa cea a Columbiei, era programata pentru data de 1 martie, cand naveta Atlantis ar fi trebuit sa aduca pe ISS un alt echipaj si sa aduca acasa membrii Expeditiei 6, insa, in mod sigur, ancheta tragediei de pe Columbia va dura mult mai mult de o luna, ca si ordinul de consemn la sol al navetelor ramase. In caz de necesitate, Expediatia 6 s-ar putea intoarce pe Pamant la bordul modului rusesc Soiuz care se afla pe ISS si indeplineste rolul de "barca de salvare" pentru echipajele de la bord, insa in momentul de fata NASA a cerut celor trei sa astepte pana la adoptarea unei decizii in acest sens. Oficialii NASA au anuntat ca, dupa misiunea de aprovizionare efectuata de Progress, racheta ruseasca fara oameni la bord care a decolat duminica, cei trei membri ai echipajului Expeditiei 6 vor avea resurse pentru a sta pe orbita pana in luna iunie. Ce se va intampla daca navetele americane vor fi consemnate la sol si la acea data? Purtatorul de cuvant al Agentiei Spatiale Ruse (RSA) raspunde la aceasta intrebare, afirmand ca rolul navetelor americane ar putea fi preluat de modulele Soiuz, insa intreaga presa rusa de ieri se arata mult mai pesimista decat oficialul RSA. Soiuz este un vehicul mult mai mic decat navetele americane si nu va putea transporta un numar la fel de mare de astronauti si echipamente. In plus, asa cum anunta un alt purtator de cuvant al RSA, flota operativa ruseasca este limitata la numai doua astfel de module, un numar insuficient pentru necesitatile ISS. O alta problema, in afara transportului echipajelor si al proviziilor, este nevoia periodica de ajustare a orbitei ISS, o operatiune realizata in mod obisnuit tot de navetele americane. Acest lucru poate fi facut si de racheta de alimtentare ruseasca Progress, insa motoarele vehiculului sunt mult mai putin puternice decat cele ale navetelor americane, iar lipsa echipajului uman la bordul vectorului de ajustare face ca operatiunea sa fie mult mai complicata. Ceea ce este mai mult decat o certitudine este ca lucrul la extinderea ISS va fi oprit pe intrega perioada a consemnului la sol al navetelor NASA. Acestea erau singurele vehicule suficient de puternice si cu o capacitate de transport suficient de mare pentru a aduce pe orbita noile module ce urmau a fi adaugate ISS.