Nici un guvern nu a gandit logic cercetarea si invatamantul"

afirma prof. univ. dr. Ion M. Popescu
Profesorul universitar doctor Ion M. Popescu este unul dintre cei mai importanti specialisti in Fizica nu doar ai Politehnicii bucurestene, ci ai tarii. Bogata sa cariera didactica, de peste 47 de ani, se apropie de final. Din toamna lui 2003, dl. profesor se va desparti de sefia catedrei, a Departamentului de Fizica de la Politehnica, dar nu si de studentii pe care-i iubeste si de care-i iubit si nici de colegi. Prof. univ. dr. Ion M. Popescu este persoana indicata sa ofere celor ce-i vin din urma exemplu si sfaturi. Tocmai de aceea am solicitat domnului profesor o discutie asupra situatiei fizicii la ora actuala in Romania si, in general, asupra situatiei invatamantului superior tehnic romanesc. Pentru toti membrii Departamentului de Fizica al Politehnicii Bucuresti, si nu numai, prof. Popescu este el insusi un model. Este, asa cum se spunea in cadrul aniversarii a 70 de ani, pe care i-a organizat-o departamentul, in 1 februarie a.c., un invingator. - Dupa 47 de ani in invatamant, care ar fi concluziile legate de dezvoltarea fizicii in Romania in aceasta perioada? - Parerea mea e ca in cea mai mare parte a fost o munca de Sisif. Romania, in invatamantul fizicii, face un caz aparte in lume. Nu numai tarile din vest stau mult mai bine, dar si toate tarile din jur. La ei pozitia fizicii in planurile de invatamant este total diferita. Pana in 1948 ne comparam cu celelalte tari si numarul de ore era in jur de 380 anual. Acum avem in medie 140 de ore, dupa o oarecare imbunatatire efectuata anul trecut. Senatul UPB a obligat facultatile mecanice sa aiba un numar minim de ore fata de 320, cat au in afara. Care ar fi explicatia? In vest, si in Ungaria, si Polonia, Rusia, exista un invatamant de pregatire generala, nu sunt multe tehnologii. Se considera ca invatamantul superior nu produce un superspecialist, ci ca-i da o pregatire generala, un exemplu din doua-trei tehnologii, iar el devine specialist dupa aceea, acolo unde lucreaza. Sunt adeptul pregatirii fundamentale generale si tehnice foarte bune, timp de 4 ani si dupa aceea un an sa fie o specializare in ceva, ca sa-i dea un exemplu viitorului absolvent cum sa lucreze ca sa se specializeze el mai departe. Acum se predau tehnologii care dispar pana termina studentul facultatea, ceea ce e o pierdere de timp. In 1990, cei din UE au fost foarte sinceri cu noi, ne-au atras atentia ca in invatamantul superior tehnic din Romania nu se face pregatire fundamentala cum trebuie si ca invatamantul tehnic nu e dotat tehnic cu laboratoare. Aceste lucruri nu s-au discutat in Senatul Politehnicii noastre, pentru ca au fost anumite interese. In 30 de ani s-au dezvoltat si pregatit oameni care sa predea aceste discipline tehnologice si acum tin cu dintii ca ele sa ramana in planul de invatamant. La fel a fost in SUA intre 1945-1965 si stiti la ce masura au recurs ei: rectorii n-au mai fost alesi, au fost numiti. Mari personalitati au fost numite la conducerea universitatilor foarte bune si acestia le-au transformat total. Au avut mana libera. Eu cred ca aceasta ar fi o solutie si pentru noi. In universitatile tehnice din Romania fizica cuantica aproape nu exista. Ca sa predai fizica cuantica trebuie sa predai fizica clasica. Noi facem un surogat din toate. Acuma as putea afirma ca sunt formate mafii pe domenii. Nu e vorba doar de grupuri restranse, ci de adevarate mafii. Se duce o adevarata batalie pentru a se realiza evaluarea cadrelor didactice tinand seama de standardele internationale. Sunt foarte putine specializari care doresc aceasta, pentru ca nu prea am ce pune pe masa. E de neconceput sa existe criterii de promovare atat de diferite intre specializari. La noi in Senat, rectorul tot lupta sa introduca aceste criterii. Punctajul propus scade usor-usor, nu la jumatate, ci de 10 ori se taie din cerinte. Dupa 1990, studentii nostri sunt mult mai slab pregatiti. Suntem nevoiti, cand incep facultatea, sa repetam fizica din liceu, ca sa nu mai spun ca sunt facultati unde nu se da examen la fizica, ceea ce nu se intampla nicaieri in lume si nici in Romania, inainte de '90. - Care este situatia cercetarii actuale? - Am fost, acum o luna, la IFA si m-am intors cu un gust amar. Aproape totul este o ruina. E, pur si simplu, trist pentru tara noastra. Daca noi, in momentul de fata, mai suntem cotati in lume ca facem stiinta, in mare parte aceasta se datoreaza Institutului de Fizica Atomica (I.F.A.), pentru ca ei publica lucrari stiintifice cu factori de impact, lucrari care sunt citate in lume. Greseala fundamentala care se face, dupa mine, in cercetare este aceea ca - si care nu se face nicaieri in lume - s-au transformat laboratoarele uzinale in institute de cercetare. Aceea a fost prima crima fata de industrie, facuta de Ceausescu, pentru ca laboratorul uzinal are menirea de a mentine produsul la nivelul mondial, competitiv. Unele cercetari, de interes national, ar putea sa se faca in aceste institutii, pe care insa ar trebui sa le numeri pe degetele unei singure maini. In cercetare exista o singura lege: daca vrei sa produci ceva, trebuie sa fii dotat. Am fost oarecum dotati inainte de '90. Acum avem o multime de granturi cu strainatatea, cu B.M., si acestea ne-au facut sa avem 5 laboratoare bunisoare, in care se poate lucra cum trebuie. Dar, in viitor, ce se va intampla, ca o aparatura trebuie intretinuta, dezvoltata? La noi, nu exista politica de mentinere a unui lucru construit. Nu cred ca am avut un guvern, care sa gandeasca logic in privinta dezvoltarii cercetarii, dezvoltarii industriei, a invatamantului. Pacatul fundamental al invatamantului romanesc este ca se mentine la un nivel unitar in uniformitate. Toti subiectii sunt considerati si tratati egali. Din nefericire, Dumnezeu nu e democrat si nu ne nastem egali. Invatamantul ar trebui gandit ca sa respecte si sa dezvolte toate aceste diferente. Peste tot in lume, si, inainte de '48, si la noi, exista un invatamant unitar in diversitate. Acum, daca unul termina cu 5,00, poate ajunge mai bine ca unul care termina cu 10,00, mai ales daca are anumite relatii, pentru ca nu s-a gasit nici un guvern care sa puna acest lucru in legea de angajari. Toti vor sa aiba o diploma si cei mai periculosi sunt mediocrii. Prin diploma pe care o au, ei cred ca stiu si nu intreaba si mai rau incurca