luni, 21 septembrie 2009
Kit multimedia folosit la educatia pentru sanatate
Informatii despre sanatatea reproducerii, prevenirea consumului de substante si violenta sunt cuprinse pe un suport electronic realizat de Ministerul Educatiei in cadrul Programului National "Educatia pentru sanatate in scoala romaneasca". Acest kit multimedia este un ghid teoretic si practic, adresandu-se in special cadrelor didactice care doresc sa-si asume rolul de formatori in cadrul programului de educatie pentru sanatate. Realizarea kit-ului, editat intr-un tiraj de 11.000 de exemplare, reprezinta o premiera pentru sistemul de invatamant romanesc, iar infiintarea sa a fost sprijinita logistic si financiar de reprezentantii Natiunilor Unite in Romania.
400 de dolari pentru o idee
Castigatorii concursului de proiecte din cadrul Business School sunt doi tineri absolut senzationali: Andreea Nistor si Alexandru Popescu. Ea este studenta la ASE, iar el la Politehnica, ambii in anul II. In afara de faptul ca au idei si dau dovada de multa putere de munca si tenacitate, cei doi studenti nu se pot lauda cu situatii materiale de invidiat. Frumosi si entuziasti, ei au reusit sa castige premiul de 400 de dolari oferit de firma Tuborg, clasandu-se primii dintre cei 24 de participanti. Andreea si Alexandru au aflat din afisele de pe holurile facultatilor despre concursul de proiecte si si-au zis ca nu ar fi rau daca si-ar incerca puterile. "A fost o noutate absoluta pentru amandoi, caci nu am mai facut asa ceva pana acum. In facultate nu inveti decat teorie, dar aici a fost nevoie sa demonstram ca planul nostru de afaceri este fezabil si ma bucur ca am reusit", ne-a spus Andreea. Tema pe care au avut-o de pus in practica participantii la concurs a fost inchirierea de casete video si DVD. Spre deosebire de ceilalti candidati, Andreea si Alexandru s-au gandit sa ofere celor care doresc sa inchirieze materiale video si servicii suplimentare, cum ar fi preluarea comenzilor prin Internet si, concomitent cu aceasta, livrarea la domiciliu a hranei fast-food. Acest element de noutate a avut mare greutate in clasarea planului lor de afaceri pe primul loc, evaluatorii proiectelor - renumiti manageri de la firme straine care activeaza in Romania - avand numai cuvinte de lauda la adresa celor doi. "Nu ne-a ajutat nici un profesor, ne-am descurcat singuri si am facut-o foarte bine", a spus Alexandru la primirea cecului. Cu banii castigati, cei doi tineri nu pot face mare lucru. Andreea isi va cumpara carti, caci doar din salariul mamei nu se prea descurca.
Siveco Romania organizeaza concursul de soft educational
La concursul interjudetean organizat de I.S. Vrancea si Colegiul National "Unirea" din Focsani pe tema dezvoltarii de soft educational si de pagini de web au ajuns in finala echipe din 20 de judete. Juriul, format din reprezentantii MEC, ai firmei "Siveco" Romania, Softwin si Inspectoratului Scolar Judetean Vrancea, a admis 26 de lucrari si a premiat 15, festivitatea desfasurandu-se la Focsani, in 24 ianuarie a.c. Premiul Siveco (un scanner) a fost acordat elevului Radu Mihail, din Alesd, Bihor, care, indrumat de domnul profesor Szabo Robert, a realizat si prezentat o lucrare de administrare retea complexa. La liceul din Alesd (zona defavorizata din judetul Bihor), unde invata Radu, elevii au simtit nevoia proiectarii unei aplicatii de administrare a retelei. In asteptarea inaugurarii laboratorului informatizat din programul SEI, si respectiv a instalarii retelei, elevii folosesc efectiv aplicatia cu care Radu Mihail s-a prezentat la concurs. El si colegii lui sunt interesati si angrenati in proiectarea lectiilor. "Cu siguranta ca, datorita interesului deosebit manifestat de elevii si profesorii din Alesd pentru dezvoltarea de soft educational, a emulatiei din acest liceu, iminenta instalare a AEL va fi un factor de succes atat pentru implementatori, cat si pentru beneficiarii sistemului", ne declara Radu Jugureanu, profesor si responsabil pentru material educational din cadrul proiectului AEL. Cu ocazia premierii a fost anuntata intentia Siveco Romania de a organiza cel mai puternic concurs scolar de creativitate in domeniul softului educational al anului - Concursul Siveco (din 15 februarie, doritorii vor putea sa se inscrie la concurs).
Avocatul elevului, dl. Constantin Corega
Directoarea unei scoli galatene afirma cu nonsalanta ca nu este nici o problema daca elevul batut la scoala, in clasa, de catre profesorul sau, a stat in spital 12 ore. De fapt, dansa, foarte tafnoasa, intreba "Ce atata zarva, cand a stat in spital doar 12 ore". Nu ma intreb daca pentru doamna director ar fi fost ceva care sa merite zarva omorarea, moartea unui elev in pumnii profesorului sau, fiindca este clar, ca pentru dansa problema o reprezinta faptul ca s-a mediatizat acest nenorocit eveniment, si nu aceea ca in scoala, elevii sunt batuti. Nici nu m-as fi oprit asupra incidentului - chiar daca cinismul unei astfel de afirmatii venite din partea unei dascalite mi se pare ingrijorator - daca nu s-ar fi intamplat ca insusi secretarul de stat al invatamantului preuniversitar, prof. Constantin Corega, sa nu faca, pe un post de radio, o afirmatie la fel de ingrijoratoare. Dl. Corega n-a spus ca nu trebuia sa se faca "scandal" pentru asa un fleac de spitalizare de 12 ore, in schimb, domnia sa a afirmat ca "violenta nu exista in scolile din Romania, decat asa, acolo, cateva cazuri izolate". Sigur, domnului Corega i se zbarleste mustata numai cand vede prin ziare ca la vreuna din scolile (multe, ce-i drept) pe care le are in parohie se intampla ceva rau, dar asta-i durerea dansului pe care si-o poate consuma in calitatea de persoana particulara. Cand, secretarul de stat in loc sa aiba pregatita o situatie clara, evidenta asupra cresterii sau descresterii manifestarilor violente din scoala se imbatoseaza si filosofeaza hamletian ca, fiecare are dreptul la parerile sale, iti vine sa-ti retragi copiii de la scoala. In loc sa aiba responsabilitatea unui raspuns competent, pertinent, privind masurile pe care ministerul, domnia sa personal, le-a dispus in sistem pentru a fi respectat dreptul fundamental al copilului (elevului), acela de a nu fi lovit, batut, nicaieri, si cu atat mai mult in scoala, dl. Corega raspunde in doi peri si anunta ca pe o mare reusita ca elevii batuti vor avea la dispozitie, de nu se stie cand incolo, o noua institutie, anume avocatul elevului. Ordinul de infiintare a acestei institutii e dat de prin toamna, dar, luni, pe postul de radio spunea cu propriile-i cuvintele ca nu se stie inca cine vor fi acestia si ce vor face acesti "aparatori", nici cine-i va plati. De fapt, dansul nu stia nimic concret. Dorea doar sa arunce cu praf in ochii ziaristilor cei rai. Noi stiam mai demult, ca domnul secretar de stat "traieste intr-o ambivalenta de tristete si bucurie", dar ca refuza sa vada si sa cunoasca realitatea scolii romanesti abia acum ne-am lamurit. Indraznim sa-l intrebam cand ne va putea spune cati profesori au fost sanctionati fiindca-si bat elevii si cand va functiona gaselnita cu avocatul elevului? Intrebarile sunt adresate secretarului de stat, nu domnului Corega si le punem in numele parintilor si elevilor, agresati verbal si fizic din scolile romanesti, nu in nume personal.
Nici un guvern nu a gandit logic cercetarea si invatamantul"
afirma prof. univ. dr. Ion M. Popescu
Profesorul universitar doctor Ion M. Popescu este unul dintre cei mai importanti specialisti in Fizica nu doar ai Politehnicii bucurestene, ci ai tarii. Bogata sa cariera didactica, de peste 47 de ani, se apropie de final. Din toamna lui 2003, dl. profesor se va desparti de sefia catedrei, a Departamentului de Fizica de la Politehnica, dar nu si de studentii pe care-i iubeste si de care-i iubit si nici de colegi. Prof. univ. dr. Ion M. Popescu este persoana indicata sa ofere celor ce-i vin din urma exemplu si sfaturi. Tocmai de aceea am solicitat domnului profesor o discutie asupra situatiei fizicii la ora actuala in Romania si, in general, asupra situatiei invatamantului superior tehnic romanesc. Pentru toti membrii Departamentului de Fizica al Politehnicii Bucuresti, si nu numai, prof. Popescu este el insusi un model. Este, asa cum se spunea in cadrul aniversarii a 70 de ani, pe care i-a organizat-o departamentul, in 1 februarie a.c., un invingator. - Dupa 47 de ani in invatamant, care ar fi concluziile legate de dezvoltarea fizicii in Romania in aceasta perioada? - Parerea mea e ca in cea mai mare parte a fost o munca de Sisif. Romania, in invatamantul fizicii, face un caz aparte in lume. Nu numai tarile din vest stau mult mai bine, dar si toate tarile din jur. La ei pozitia fizicii in planurile de invatamant este total diferita. Pana in 1948 ne comparam cu celelalte tari si numarul de ore era in jur de 380 anual. Acum avem in medie 140 de ore, dupa o oarecare imbunatatire efectuata anul trecut. Senatul UPB a obligat facultatile mecanice sa aiba un numar minim de ore fata de 320, cat au in afara. Care ar fi explicatia? In vest, si in Ungaria, si Polonia, Rusia, exista un invatamant de pregatire generala, nu sunt multe tehnologii. Se considera ca invatamantul superior nu produce un superspecialist, ci ca-i da o pregatire generala, un exemplu din doua-trei tehnologii, iar el devine specialist dupa aceea, acolo unde lucreaza. Sunt adeptul pregatirii fundamentale generale si tehnice foarte bune, timp de 4 ani si dupa aceea un an sa fie o specializare in ceva, ca sa-i dea un exemplu viitorului absolvent cum sa lucreze ca sa se specializeze el mai departe. Acum se predau tehnologii care dispar pana termina studentul facultatea, ceea ce e o pierdere de timp. In 1990, cei din UE au fost foarte sinceri cu noi, ne-au atras atentia ca in invatamantul superior tehnic din Romania nu se face pregatire fundamentala cum trebuie si ca invatamantul tehnic nu e dotat tehnic cu laboratoare. Aceste lucruri nu s-au discutat in Senatul Politehnicii noastre, pentru ca au fost anumite interese. In 30 de ani s-au dezvoltat si pregatit oameni care sa predea aceste discipline tehnologice si acum tin cu dintii ca ele sa ramana in planul de invatamant. La fel a fost in SUA intre 1945-1965 si stiti la ce masura au recurs ei: rectorii n-au mai fost alesi, au fost numiti. Mari personalitati au fost numite la conducerea universitatilor foarte bune si acestia le-au transformat total. Au avut mana libera. Eu cred ca aceasta ar fi o solutie si pentru noi. In universitatile tehnice din Romania fizica cuantica aproape nu exista. Ca sa predai fizica cuantica trebuie sa predai fizica clasica. Noi facem un surogat din toate. Acuma as putea afirma ca sunt formate mafii pe domenii. Nu e vorba doar de grupuri restranse, ci de adevarate mafii. Se duce o adevarata batalie pentru a se realiza evaluarea cadrelor didactice tinand seama de standardele internationale. Sunt foarte putine specializari care doresc aceasta, pentru ca nu prea am ce pune pe masa. E de neconceput sa existe criterii de promovare atat de diferite intre specializari. La noi in Senat, rectorul tot lupta sa introduca aceste criterii. Punctajul propus scade usor-usor, nu la jumatate, ci de 10 ori se taie din cerinte. Dupa 1990, studentii nostri sunt mult mai slab pregatiti. Suntem nevoiti, cand incep facultatea, sa repetam fizica din liceu, ca sa nu mai spun ca sunt facultati unde nu se da examen la fizica, ceea ce nu se intampla nicaieri in lume si nici in Romania, inainte de '90. - Care este situatia cercetarii actuale? - Am fost, acum o luna, la IFA si m-am intors cu un gust amar. Aproape totul este o ruina. E, pur si simplu, trist pentru tara noastra. Daca noi, in momentul de fata, mai suntem cotati in lume ca facem stiinta, in mare parte aceasta se datoreaza Institutului de Fizica Atomica (I.F.A.), pentru ca ei publica lucrari stiintifice cu factori de impact, lucrari care sunt citate in lume. Greseala fundamentala care se face, dupa mine, in cercetare este aceea ca - si care nu se face nicaieri in lume - s-au transformat laboratoarele uzinale in institute de cercetare. Aceea a fost prima crima fata de industrie, facuta de Ceausescu, pentru ca laboratorul uzinal are menirea de a mentine produsul la nivelul mondial, competitiv. Unele cercetari, de interes national, ar putea sa se faca in aceste institutii, pe care insa ar trebui sa le numeri pe degetele unei singure maini. In cercetare exista o singura lege: daca vrei sa produci ceva, trebuie sa fii dotat. Am fost oarecum dotati inainte de '90. Acum avem o multime de granturi cu strainatatea, cu B.M., si acestea ne-au facut sa avem 5 laboratoare bunisoare, in care se poate lucra cum trebuie. Dar, in viitor, ce se va intampla, ca o aparatura trebuie intretinuta, dezvoltata? La noi, nu exista politica de mentinere a unui lucru construit. Nu cred ca am avut un guvern, care sa gandeasca logic in privinta dezvoltarii cercetarii, dezvoltarii industriei, a invatamantului. Pacatul fundamental al invatamantului romanesc este ca se mentine la un nivel unitar in uniformitate. Toti subiectii sunt considerati si tratati egali. Din nefericire, Dumnezeu nu e democrat si nu ne nastem egali. Invatamantul ar trebui gandit ca sa respecte si sa dezvolte toate aceste diferente. Peste tot in lume, si, inainte de '48, si la noi, exista un invatamant unitar in diversitate. Acum, daca unul termina cu 5,00, poate ajunge mai bine ca unul care termina cu 10,00, mai ales daca are anumite relatii, pentru ca nu s-a gasit nici un guvern care sa puna acest lucru in legea de angajari. Toti vor sa aiba o diploma si cei mai periculosi sunt mediocrii. Prin diploma pe care o au, ei cred ca stiu si nu intreaba si mai rau incurca
Profesorul universitar doctor Ion M. Popescu este unul dintre cei mai importanti specialisti in Fizica nu doar ai Politehnicii bucurestene, ci ai tarii. Bogata sa cariera didactica, de peste 47 de ani, se apropie de final. Din toamna lui 2003, dl. profesor se va desparti de sefia catedrei, a Departamentului de Fizica de la Politehnica, dar nu si de studentii pe care-i iubeste si de care-i iubit si nici de colegi. Prof. univ. dr. Ion M. Popescu este persoana indicata sa ofere celor ce-i vin din urma exemplu si sfaturi. Tocmai de aceea am solicitat domnului profesor o discutie asupra situatiei fizicii la ora actuala in Romania si, in general, asupra situatiei invatamantului superior tehnic romanesc. Pentru toti membrii Departamentului de Fizica al Politehnicii Bucuresti, si nu numai, prof. Popescu este el insusi un model. Este, asa cum se spunea in cadrul aniversarii a 70 de ani, pe care i-a organizat-o departamentul, in 1 februarie a.c., un invingator. - Dupa 47 de ani in invatamant, care ar fi concluziile legate de dezvoltarea fizicii in Romania in aceasta perioada? - Parerea mea e ca in cea mai mare parte a fost o munca de Sisif. Romania, in invatamantul fizicii, face un caz aparte in lume. Nu numai tarile din vest stau mult mai bine, dar si toate tarile din jur. La ei pozitia fizicii in planurile de invatamant este total diferita. Pana in 1948 ne comparam cu celelalte tari si numarul de ore era in jur de 380 anual. Acum avem in medie 140 de ore, dupa o oarecare imbunatatire efectuata anul trecut. Senatul UPB a obligat facultatile mecanice sa aiba un numar minim de ore fata de 320, cat au in afara. Care ar fi explicatia? In vest, si in Ungaria, si Polonia, Rusia, exista un invatamant de pregatire generala, nu sunt multe tehnologii. Se considera ca invatamantul superior nu produce un superspecialist, ci ca-i da o pregatire generala, un exemplu din doua-trei tehnologii, iar el devine specialist dupa aceea, acolo unde lucreaza. Sunt adeptul pregatirii fundamentale generale si tehnice foarte bune, timp de 4 ani si dupa aceea un an sa fie o specializare in ceva, ca sa-i dea un exemplu viitorului absolvent cum sa lucreze ca sa se specializeze el mai departe. Acum se predau tehnologii care dispar pana termina studentul facultatea, ceea ce e o pierdere de timp. In 1990, cei din UE au fost foarte sinceri cu noi, ne-au atras atentia ca in invatamantul superior tehnic din Romania nu se face pregatire fundamentala cum trebuie si ca invatamantul tehnic nu e dotat tehnic cu laboratoare. Aceste lucruri nu s-au discutat in Senatul Politehnicii noastre, pentru ca au fost anumite interese. In 30 de ani s-au dezvoltat si pregatit oameni care sa predea aceste discipline tehnologice si acum tin cu dintii ca ele sa ramana in planul de invatamant. La fel a fost in SUA intre 1945-1965 si stiti la ce masura au recurs ei: rectorii n-au mai fost alesi, au fost numiti. Mari personalitati au fost numite la conducerea universitatilor foarte bune si acestia le-au transformat total. Au avut mana libera. Eu cred ca aceasta ar fi o solutie si pentru noi. In universitatile tehnice din Romania fizica cuantica aproape nu exista. Ca sa predai fizica cuantica trebuie sa predai fizica clasica. Noi facem un surogat din toate. Acuma as putea afirma ca sunt formate mafii pe domenii. Nu e vorba doar de grupuri restranse, ci de adevarate mafii. Se duce o adevarata batalie pentru a se realiza evaluarea cadrelor didactice tinand seama de standardele internationale. Sunt foarte putine specializari care doresc aceasta, pentru ca nu prea am ce pune pe masa. E de neconceput sa existe criterii de promovare atat de diferite intre specializari. La noi in Senat, rectorul tot lupta sa introduca aceste criterii. Punctajul propus scade usor-usor, nu la jumatate, ci de 10 ori se taie din cerinte. Dupa 1990, studentii nostri sunt mult mai slab pregatiti. Suntem nevoiti, cand incep facultatea, sa repetam fizica din liceu, ca sa nu mai spun ca sunt facultati unde nu se da examen la fizica, ceea ce nu se intampla nicaieri in lume si nici in Romania, inainte de '90. - Care este situatia cercetarii actuale? - Am fost, acum o luna, la IFA si m-am intors cu un gust amar. Aproape totul este o ruina. E, pur si simplu, trist pentru tara noastra. Daca noi, in momentul de fata, mai suntem cotati in lume ca facem stiinta, in mare parte aceasta se datoreaza Institutului de Fizica Atomica (I.F.A.), pentru ca ei publica lucrari stiintifice cu factori de impact, lucrari care sunt citate in lume. Greseala fundamentala care se face, dupa mine, in cercetare este aceea ca - si care nu se face nicaieri in lume - s-au transformat laboratoarele uzinale in institute de cercetare. Aceea a fost prima crima fata de industrie, facuta de Ceausescu, pentru ca laboratorul uzinal are menirea de a mentine produsul la nivelul mondial, competitiv. Unele cercetari, de interes national, ar putea sa se faca in aceste institutii, pe care insa ar trebui sa le numeri pe degetele unei singure maini. In cercetare exista o singura lege: daca vrei sa produci ceva, trebuie sa fii dotat. Am fost oarecum dotati inainte de '90. Acum avem o multime de granturi cu strainatatea, cu B.M., si acestea ne-au facut sa avem 5 laboratoare bunisoare, in care se poate lucra cum trebuie. Dar, in viitor, ce se va intampla, ca o aparatura trebuie intretinuta, dezvoltata? La noi, nu exista politica de mentinere a unui lucru construit. Nu cred ca am avut un guvern, care sa gandeasca logic in privinta dezvoltarii cercetarii, dezvoltarii industriei, a invatamantului. Pacatul fundamental al invatamantului romanesc este ca se mentine la un nivel unitar in uniformitate. Toti subiectii sunt considerati si tratati egali. Din nefericire, Dumnezeu nu e democrat si nu ne nastem egali. Invatamantul ar trebui gandit ca sa respecte si sa dezvolte toate aceste diferente. Peste tot in lume, si, inainte de '48, si la noi, exista un invatamant unitar in diversitate. Acum, daca unul termina cu 5,00, poate ajunge mai bine ca unul care termina cu 10,00, mai ales daca are anumite relatii, pentru ca nu s-a gasit nici un guvern care sa puna acest lucru in legea de angajari. Toti vor sa aiba o diploma si cei mai periculosi sunt mediocrii. Prin diploma pe care o au, ei cred ca stiu si nu intreaba si mai rau incurca
Premianti sau repetenti, toti se gandesc la sex
De cand am intrat la liceu, ideea de a face sex ma framanta ingrozitor. Ma simteam oribil cand ii auzeam pe unii colegi cum se laudau cu partidele lor amoroase, iar eu nu stiam cum e. Dupa nenumarate incercari de a-mi gasi o gagica cu care sa pot face sex, a dat norocul si peste mine, vara trecuta. Am cunoscut la un bairam o fata in clasa a IX-a. Era plina de bani, dar si de fite. M-am imprietenit cu ea. Dupa vreo doua saptamani m-a invitat la vila de vacanta a parintilor ei. Acolo am facut pentru prima oara sex. Ea era ceva mai experimentata, intrucat mi-a spus ca o mai facuse cu unul inaintea mea. Sexul continua sa ma preocupe. Dupa acea relatie, parca sunt nebun. Incerc sa cunosc cat mai multe fete, dar nu pentru o relatie stabila, ci doar pentru o aventura", ne-a povestit Claudiu F., elev in clasa a IX-a. Sexul nu este doar pentru Claudiu o preocupare cotidiana, mai importanta chiar decat aceea de a invata. Si alti elevi de la licee "bune" din sectoarele 2, 5 si 6 ale Capitalei mi-au spus cam acelasi lucru. "Sexul te innebuneste pe la 16 ani. Si este normal, pentru ca avem o varsta la care hormonii incep sa-si faca efectul. Pentru mine, o grija importanta este sa am cu cine face sex. Am facut-o pentru prima data cu patru luni inainte de a implini 16 ani. De atunci, am o ambitie sa cunosc si sa ma culc cu cat mai multi baieti, dar nu cu oricare imi iese in cale, ci din aia cu bani. Am o situatie familiala buna, dar e o senzatie misto cand le mananc banii si le sucesc mintile", ne-a spus Luiza R., eleva in clasa a X-a, ai carei parinti sunt medici. Imbracata cu un trening de firma, ea a continuat: "Nu numai pe mine ma preocupa sexul. Chiar acum vorbeam despre asta la vestiar cu fetele. Una spunea ca a stat cu unul si, dupa ce a acceptat sa se culce cu el, a parasit-o. Alta zicea ca ar vrea sa fie iubita, dar ca nu i-ar ceda baiatului nici in ruptul capului pana dupa 18 ani". Prietenii de la scoala si de acasa reprezinta pentru liceenii cu care am discutat modele de urmat in ceea ce priveste viata sexuala. Elevii sustin ca parintii lor "au mentalitati si comportamente depasite" si ca manifesta lipsa de intelegere fata de "aceasta moda a libertinajului". "De curand am fost intr-o tabara la Busteni. De atunci, nu mai sunt virgina. I-am povestit mamei totul cand m-am intors acasa. Nu a putut concepe ca fiica ei, care are media generala 9,97, a facut asa ceva. I-am explicat ca viata mea sexuala nu-mi va influenta situatia la invatatura. De atunci mama, cu care ma intelegeam foarte bine, e mai pisaloaga, ma cearta tot timpul, am senzatia ca ma urmareste. Oricum, eu ma intalnesc cu Vlad pe furis, dupa cursuri, in apartamentul lui", ne-a spus Simona P., eleva in clasa a XII-a. Din prea multa preocupare pentru sex, Aurelia G. s-a ales cu un avort la numai 16 ani. "Eram la balul bobocilor si ma simteam nasol pentru ca cele doua prietene ale mele aveau parteneri, iar eu nu. M-a invitat la dans Daniel, student la Drept. Am inceput sa ne distram. Ne-am drogat si apoi am mers la el in camin. Nu ne-am mai putut controla si am ramas insarcinata. La sfarsitul anului trecut am lipsit de la scoala, pentru ca a fost nevoie sa fac avort. Parintii mei nu stiu nimic si mi-e teama sa le spun". Liceenii nu au in gand si fapta doar sexul normal. "La noi in liceu sunt multe care si-au inceput viata sexuala, dar astea nu se prea uita la noi, ci la studenti sau la baietii cu bani. Avem de-astea mai mici, care sunt cam fraiere si nu vor sa se lase dezvirginate. In schimb, e foarte usor sa le inviti la o partida de sex oral. Se practica adesea prin toaletele de la etajul II si III", ne-a povestit Emilian V., elev in clasa a X-a. Alina, de 17 ani, este fascinata de sexul in grup. Il practica alaturi de prietenul ei, de colega de banca si de prietenul acesteia. "Am inceput acest lucru dupa ce ne-am uitat toti patru la un film porno. E ceva inedit", ne-a spus ea fara nici un fel de retinere. Acestia sunt cativa dintre liceenii Capitalei cu care am vorbit la intamplare. Sunt liceenii care studiaza "Miorita", dar care ii imita pe tinerii din filmele americane.
Etichete:
Premianti sau repetenti,
toti se gandesc la sex
Sute de milioane de lei - tocate ilegal de conducerile taberelor scolare
Semnarea si inregistrarea de documente fictive in contabilitate, urmate de incasari si plati pe baza acestor falsuri, reprezinta forma principala de stoarcere a bugetului taberelor scolare in interesul personal al directorilor si contabililor-sefi. "Din 2001 si pana in prezent am destituit 23 de directori si contabili-sefi vinovati de executii financiare defectuoase", a declarat Riana Nicolae, directorul Agentiei Nationale a Taberelor si Turismului Scolar (ANTTS). In judetul Vrancea, directorul George Lefter si contabila Radita Constantinescu au fost obligati sa restituie ANTTS aproape o suta de milioane de lei pentru ca au confundat taberele scolare cu propria mosie. Acestia au incasat avansuri spre decontare pentru plati diverse, fara a putea justifica toti banii. De asemenea, cu binecuvantarea lor, s-a decontat contravaloarea unor lucrari de reparatii care nu au fost facute in realitate, iar o suma de peste 44 milioane de lei a fost decontata ilegal pe baza unei facturi emise de o firma neinregistrata la Registrul Comertului. In Tabara Galaciuc s-au achizitionat produse fara certificate medico-veterinare, iar cresterea in greutate a viteilor achizitionati s-a facut doar pentru conducere. "Ma consider vinovat pentru ca nu am verificat cu suficienta atentie documentele facute de contabila-sefa si pe care le-am semnat. Totusi, mai trebuie sa spun ca 90 la suta dintre acuzatii sunt trase de par si ca cei din minister au facut un control superficial si nu m-au lasat sa ma apar prin argumente. De exemplu, multe din acte contineau semnatura mea, dar era o semnatura falsa", ne-a declarat fostul director George Lefter. La taberele din Brasov s-au facut plati pentru incalzit, iluminat, apa sau telefon mult mai mari decat cheltuielile efective. La Arges, s-au imprumutat unei firme particulare 200 de saci de ciment, care urma sa fie folosit la reparatii in tabere, iar prejudiciul nu a fost recuperat, sustine directorul ANTTS, Riana Nicolae. La randul sau, directorul taberelor de la Arges spune ca a recuperat prejudiciul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)